Unele măsuri pentru îmbunătăţirea exercitării pe teritoriul României a drepturilor conferite în contextul liberei circulaţii a lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene

În Monitorul Oficial nr. 381 din 22 mai a.c. a fost publicată Legea nr. 106/2017 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea exercitării pe teritoriul României a drepturilor conferite în contextul liberei circulaţii a lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene.

Art. 1.

(1) Prezenta lege facilitează aplicarea şi asigurarea respectării, în mod uniform, pe teritoriul României, a drepturilor conferite prin art. 45 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi prin art. 1-10 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene, denumit în continuare Regulamentul UE nr. 492/2011.

(2) Prezenta lege se aplică cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, altele decât România, care îşi exercită drepturile prevăzute la alin. (1) pe teritoriul României, în scop de muncă, precum şi membrilor de familie ai acestora, denumiţi în continuare lucrători din Uniunea Europeană şi membrii familiilor lor.

(3) În sensul alin. (2), termenul lucrător din Uniunea Europeană are semnificaţia conferită prin art. 45 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi prin Regulamentul (UE) nr. 492/2011.

(4) În sensul prezentei legi, membrii de familie prevăzuţi la alin. (2) sunt definiţi în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spaţiului Economic European şi a cetăţenilor Confederaţiei Elveţiene, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(5) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi cetăţenilor statelor membre ale Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene, respectiv membrilor de familie ai acestora.

Art. 2.

(1) Prezenta lege se aplică următoarelor domenii referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene, prevăzute la art. 1-10 din Regulamentul (UE) nr. 492/2011, respectiv:

a) accesul la locuri de muncă;

b) condiţiile de muncă şi de încadrare în muncă, în special în ceea ce priveşte remunerarea, concedierea, securitatea şi sănătatea în muncă şi, în cazul în care lucrătorii din Uniunea Europeană rămân fără un loc de muncă, reintegrarea profesională şi reangajarea;

c) accesul la avantajele sociale şi fiscale;

d) asocierea la organizaţii sindicale şi dreptul de a fi ales ca reprezentant al salariaţilor;

e) accesul la formare profesională;

f) accesul la locuinţe;

g) accesul la educaţie, la cursurile de ucenicie şi de formare profesională pentru copiii lucrătorilor din Uniunea Europeană;

h) asistenţă acordată de agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a municipiului Bucureşti.

(2) Domeniul de aplicare a prezentei legi este acelaşi cu cel al Regulamentului (UE) nr. 492/2011.

(3) Instituţiile enumerate în anexa nr. 1 asigură pe teritoriul României promovarea şi susţinerea egalităţii de tratament pentru lucrătorii din Uniunea Europeană şi membrii familiilor lor, în domeniile prevăzute la alin. (1), în limita competenţelor specifice prevăzute de lege.

Art. 3.

(1) În exercitarea drepturilor prevăzute la art. 1 alin. (1), lucrătorii din Uniunea Europeană şi membrii familiilor lor beneficiază de protecţie împotriva oricăror forme de discriminare pe criteriu de cetăţenie sau naţionalitate, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

(2) Lucrătorii din Uniunea Europeană şi membrii familiilor lor pot întreprinde demersuri în cadrul procedurilor administrative jurisdicţionale sau judiciare, în cazul în care consideră că le-au fost încălcate drepturile prevăzute la art. 1 alin. (1), respectiv dacă apreciază că au suferit sau suferă de pe urma unor restricţii şi obstacole nejustificate în calea exercitării acestor drepturi ori dacă se consideră nedreptăţiţi prin neaplicarea principiului nediscriminării în baza criteriului de cetăţenie sau naţionalitate, chiar şi după încetarea împrejurărilor în care s-au produs restricţia şi obstacolul ori discriminarea, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, republicată.

(3) În sensul alin. (2), lucrătorii din Uniunea Europeană şi membrii familiilor lor pot introduce contestaţii, acţiuni sau pot depune plângeri, după caz, potrivit legislaţiei naţionale în vigoare, în situaţia în care consideră că pe teritoriul României le-au fost încălcate drepturile de care beneficiază potrivit art. 1 alin. (1).

(4) Asociaţiile, organizaţiile profesionale, organismele neguvernamentale, inclusiv organizaţiile patronale şi sindicale sau alte entităţi juridice care, în temeiul legislaţiei naţionale, al statutelor şi al contractului colectiv de muncă aplicabil, au un interes legitim în asigurarea respectării drepturilor lucrătorilor din Uniunea Europeană şi ale membrilor familiilor lor, în baza dispoziţiilor prezentei legi, pot furniza informaţii şi asistenţă juridică şi pot exercita, în numele lucrătorilor din Uniunea Europeană şi al membrilor familiilor lor, cu consimţământul scris al acestora, demersurile judiciare ori administrative necesare pentru respectarea drepturilor prevăzute la art. 1 alin. (1).

(5) În exercitarea demersurilor prevăzute de alin. (4), asociaţiile, organizaţiile profesionale, organismele neguvernamentale, organizaţiile patronale şi sindicale au calitate procesuală activă.

(6) Prevederile alin. (4) se aplică fără a aduce atingere drepturilor organizaţiilor sindicale şi patronale, ale salariaţilor şi ale reprezentanţilor salariaţilor, după caz, inclusiv dreptul de a acţiona în numele unui interes colectiv, în conformitate cu legislaţia naţională şi statutele proprii.

(7) Prevederile alin. (4) se aplică fără a aduce atingere prevederilor legislaţiei naţionale cu privire la reprezentarea şi apărarea în faţa instanţelor naţionale.

Art. 4.

(1) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este autoritatea de stat în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, republicată, şi, în aplicarea prezentei legi, este desemnat ca autoritate pentru promovarea, monitorizarea şi susţinerea egalităţii de tratament pentru toţi lucrătorii din Uniunea Europeană şi membrii familiilor lor care îşi exercită drepturile pe teritoriul României, fără discriminare pe motiv de cetăţenie.

(2) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării asigură activitatea de punct naţional de contact în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea discriminării în domeniile prevăzute la art. 2 alin. (1), în vederea cooperării şi schimbului de informaţii cu punctele de contact echivalente din celelalte state membre ale Uniunii Europene.

(3) Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale transmite Comisiei Europene numele şi coordonatele punctului naţional de contact, precum şi toate informaţiile actualizate şi orice alte modificări ale acestora.

(4) Pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi instituţiile care au atribuţii la nivel naţional în domeniile prevăzute la art. 2 alin. (1), enumerate în anexa nr. 1, cooperează pentru asigurarea promovării şi susţinerii egalităţii de tratament pentru lucrătorii din Uniunea Europeană şi membrii familiilor lor.

(5) Coordonarea cooperării prevăzută la alin. (4) se asigură de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.194/2001 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu modificările şi completările ulterioare.

(6) Instituţiile enumerate în anexa nr. 1 asigură şi cooperarea cu Centrul SOLVIT din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, reţeaua EURES, precum şi cu alte Instituţii de asistenţă şi de informare existente la nivelul Uniunii Europene, în limita competenţelor specifice prevăzute de lege.

(7) La propunerea instituţiilor enumerate în anexa nr. 1 şi a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin hotărâre a Guvernului, se stabilesc şi alte măsuri administrative de cooperare, în cazul în care apar situaţii sau evoluţii noi din care reiese că măsurile de cooperare prevăzute la alin. (4)-(6) nu sunt suficiente pentru a asigura promovarea şi susţinerea egalităţii de tratament pentru lucrătorii din Uniunea Europeană şi membrii familiilor lor.

Art. 5.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi instituţiile enumerate în anexa nr. 1 asigură consultarea şi schimbul de informaţii cu organismele neguvernamentale, organizaţiile patronale şi sindicale care au un interes legitim în asigurarea respectării dispoziţiilor prezentei legi, în vederea promovării principiului egalităţii de tratament pentru lucrătorii din Uniunea Europeană şi membrii familiilor lor.

Art. 6.

(1) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi instituţiile enumerate în anexa nr. 1, în limita competenţelor specifice prevăzute de lege, au obligaţia de a aduce în atenţia lucrătorilor din Uniunea Europeană şi a membrilor familiilor lor, precum şi a altor persoane interesate informaţiile relevante, referitoare la aplicarea la nivel naţional a normelor Uniunii Europene privind libera circulaţie a lucrătorilor, într-un mod clar, transparent, lipsit de ambiguitate, uşor accesibil, şi de a publica aceste informaţii, inclusiv prin mijloace electronice.

(2) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi instituţiile enumerate în anexa nr. 1 furnizează gratuit, pe paginile proprii de internet, în limita competenţelor specifice prevăzute de lege, în limba română şi cel puţin într-o altă limbă oficială a Uniunii Europene, informaţii actualizate periodic, referitoare la drepturile conferite de legislaţia Uniunii Europene privind libera circulaţie a lucrătorilor, care sunt clare, accesibile şi exhaustive.

(3) Instituţiile enumerate în anexa nr. 1 se asigură că informaţiile prevăzute la alin. (2) sunt uşor accesibile şi prin intermediul site-urilor Europa ta şi EURES.

Art. 7.

(1) În scopul punerii în aplicare a atribuţiilor stabilite prin prezenta lege, în cadrul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării se înfiinţează un compartiment cu atribuţii specifice pentru promovarea, analiza, monitorizarea şi susţinerea egalităţii de tratament pentru toţi lucrătorii din Uniunea Europeană şi membrii familiilor lor, fără discriminare pe motiv de cetăţenie, fără restricţii sau obstacole nejustificate în calea dreptului lor la liberă circulaţie.

(2) Numărul total de posturi din aparatul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, respectiv 89, se suplimentează cu 7 posturi, acestea urmând a fi bugetate începând cu 1 ianuarie 2018.

(3) Pentru personalul prevăzut la alin. (2) fondurile se asigură integral de la bugetul de stat.

Art. 8.

Dispoziţiile prezentei legi se completează cu dispoziţiile incidente în materie, prevăzute în actele normative enumerate în anexa nr. 2.

Art. 9.

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.