În Monitorul Oficial nr. 224 din 25 martie a.c. a fost publicată Legea nr. 30/2016 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011.


BECK HANDBOOK – Călăuza juristului. Cereri și acțiuni în justiție. Ediție online martie 2016. DOAR ÎN LEGALIS! Cere accesul la noua ediție!


În extras

Preambul

Statele membre ale Consiliului Europei și ceilalți semnatari ai prezentei,

reamintind Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (STE nr. 5, 1950) și protocoalele sale, Carta Socială Europeană (STE nr. 35, 1961, revizuită în 1996, STE nr. 163), Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (CETS nr. 197, 2005) și Convenția Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzului sexual (CETS nr. 201, 2007),

reamintind următoarele recomandări ale Comitetului de Miniștri adresate statelor membre ale Consiliului Europei: Recomandarea Rec(2002)5 privind protecția femeilor împotriva violenței, Recomandarea CM/Rec(2007)17 privind standardele și mecanismele de asigurare a egalității de gen, Recomandarea CM/Rec(2010)10 privind rolul femeilor și al bărbaților în prevenirea și soluționarea conflictelor și în construirea păcii și alte recomandări relevante,

luând în considerare volumul în creștere al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care stabilește standarde importante în domeniul violenței împotriva femeilor,

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (1966), Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (1966), Convenția Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor („CEDAW”,1979) și Protocolul său opțional (1999), precum și Recomandarea generală nr. 19 a Comitetului CEDAW privind violența împotriva femeilor, Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului (1989) și protocoalele sale opționale (2000) și Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități (2006),

având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (2002),

reamintind principiile de bază ale legislației umanitare internaționale și, în special, Convenția de la Geneva (IV) referitoare la protecția persoanelor civile în timp de război (1949) și protocoalele adiționale I și II (1977) la aceasta,

condamnând toate formele de violență împotriva femeilor și violența domestică,

recunoscând faptul că realizarea egalității de drept și de fapt între femei și bărbați este un element-cheie în prevenirea violenței împotriva femeilor,

recunoscând faptul că violența împotriva femeilor este o manifestare a relațiilor istoric inegale de putere dintre femei și bărbați, care au condus la dominarea asupra și la discriminarea împotriva femeilor de către bărbați și la împiedicarea avansării depline a femeilor, recunoscând natura structurală a violenței împotriva femeilor drept violență de gen și faptul că violența împotriva femeilor este unul dintre mecanismele sociale cruciale, prin care femeile sunt forțate într-o poziție subordonată comparativ cu bărbații,

recunoscând, cu gravă îngrijorare, faptul că femeile și fetele sunt deseori expuse unor forme grave de violență, cum ar fi violența domestică, hărțuirea sexuală, violul, căsătoria forțată, crimele comise în numele așa-numitei „onoare” și mutilarea genitală, care constituie o încălcare gravă a drepturilor omului, ale femeilor și ale fetelor și un obstacol major în realizarea egalității dintre femei și bărbați,

recunoscând încălcarea curentă a drepturilor omului în timpul conflictelor armate, care afectează populația civilă, în special femeile, în forma violului și a violenței sexuale pe scară largă sau sistematică, și potențialul unei violențe de gen crescute atât în timpul, cât și după conflicte,

recunoscând faptul că femeile și fetele sunt expuse unui risc mai mare de violență de gen decât bărbații,

recunoscând faptul că violența domestică afectează femeile în mod disproporționat și faptul că și bărbații pot fi victime ale violenței domestice,

recunoscând faptul că copiii sunt victime ale violenței domestice, inclusiv în calitate de martori ai violenței în familie, aspirând la crearea unei Europe fără violență împotriva femeilor și fără violență domestică,

au convenit după cum urmează: