In M. Of. 38/2013 a fost publicata HOTARAREA CEDO din 10 iulie 2012 in Cauza Vartic impotriva Romaniei (Cererea nr. 12.152/05).

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECŢIA A TREIA
HOTĂRÂREA
din 10 iulie 2012
în Cauza Vartic împotriva României
(Cererea nr. 12.152/05)

DEFINITIVĂ

10 octombrie 2012

Hotărârea a devenit definitivă în condiţiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În Cauza Vartic împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall, preşedinte, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ján Šikuta, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, judecători, şi Santiago Quesada, grefier de secţie,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 19 iunie 2012,

pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află Cererea nr. 12.152/05 îndreptată împotriva României, prin care un cetăţean moldovean, domnul Ghennadii Vartic (reclamantul) a sesizat Curtea la 30 martie 2005, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Convenţia).

2. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de Agentul guvernamental, doamna Irina Cambrea, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamantul s-a plâns în special cu privire la condiţiile materiale de detenţie din două penitenciare diferite din România.

4. La 8 iulie 2010, Curtea a decis să comunice Guvernului cererea. La aceeaşi dată, Guvernul Moldovei a fost informat cu privire la dreptul său de a interveni în procedură, conform art. 36 § 1 din Convenţie şi art. 44 alin. 1 lit. (b) din Regulament, dar acesta nu a comunicat că ar dori să se prevaleze de acest drept.

Curtea a hotărât ca admisibilitatea şi fondul cauzei să fie examinate împreună (art. 29 §1).

5. Având în vedere că domnul Corneliu Bîrsan, judecătorul ales să reprezinte România, s-a abţinut de la judecarea cauzei (art. 28 din Regulamentul Curţii), preşedintele Camerei a desemnat-o pe doamna Kristina Pardalos să statueze în calitate de judecător ad hoc (art. 26 § 4 din Convenţie şi art. 29 § 1 din Regulament).

ÎN FAPT

I.Circumstanţele cauzei

6. Reclamantul s-a născut în anul 1973, iar în prezent este deţinut la Penitenciarul Jilava.

A.Arestarea şi condamnarea reclamantului

7. La 30 ianuarie 1996, reclamantul a fost arestat preventiv, fiind suspectat de comiterea infracţiunii de omor.

8. La 3 noiembrie 1998, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de 20 de ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor.

9. La 14 aprilie 1999, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de parchet şi a majorat pedeapsa reclamantului la 25 de ani de închisoare.

10. La 28 octombrie 1999, în faţa Curţii Supreme (în prezent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), reclamantul şi-a retras verbal recursul, după cum se poate observa din decizia instanţei. Conform acelei decizii, reclamantul a fost asistat de un avocat din oficiu, dar nu şi de un interpret. Hotărârea din 14 aprilie 1999 a rămas definitivă.

B.Condiţiile de detenţie ale reclamantului în penitenciarele Jilava şi Rahova

11. Reclamantul s-a aflat în detenţie în următoarele penitenciare:

– în perioada 19 mai 1996–19 aprilie 1998 a fost deţinut în Penitenciarul Jilava;

– în perioada 19 aprilie–30 aprilie 1998 a fost deţinut în Penitenciarul-spital Jilava;

– în perioada 30 aprilie–12 mai 1998 a fost deţinut în Penitenciarul Rahova;

– în perioada 12 mai 1998–9 februarie 1999 a fost deţinut în Penitenciarul Jilava;

– în perioada 9 februarie 1999–21 februarie 2009 a fost deţinut în Penitenciarul Rahova;

– din 21 februarie 2009 până în 2011 a fost deţinut în Penitenciarul Giurgiu;

– din 2011 se află în detenţie în Penitenciarul Jilava.

12. Părţile nu au fost de acord în privinţa condiţiilor de detenţie din penitenciarele Jilava şi Rahova.

1.Versiunea reclamantului

13. Reclamantul pretinde că, în timp ce se afla în Penitenciarul Jilava, erau 60 de persoane într-o celulă şi câte două sau 3 persoane erau nevoite să împartă un pat. Acesta a fost mutat de multe ori în celule diferite, toate fiind supraaglomerate.

Apa era contaminată şi avea viermi în ea, iar mâncarea era de o calitate foarte slabă. Aceasta a cauzat spitalizarea reclamantului pentru 10 zile în aprilie 1998, pentru enterocolită.

Încălzirea era foarte slabă în timpul iernii şi nu exista ventilaţie în timpul verii. Jumătate dintre duşuri nu funcţionau şi din această cauză, precum şi din cauza supraaglomerării, era foarte dificil să facă duş.

14. Reclamantul pretinde că celulele din Penitenciarul Rahova erau supraaglomerate. Tot timpul erau câte 10 paturi pentru 12 sau 13 persoane deţinute şi unii dintre ei dormeau uneori pe jos. Acesta susţine că, pentru a avea un pat în celulă, persoanele deţinute erau nevoite să plătească sau să folosească forţa.

2.Declaraţii ale colegilor de celulă ai reclamantului

15. Într-o declaraţie scrisă, semnată de domnul T.X.L., un coleg de celulă al reclamantului în perioada 1996–1997 în Penitenciarul Jilava, domnul T.X.L. a scris că deţinuţii erau înfometaţi şi că el şi reclamantul mâncaseră şerpi, pisici şi câini.

16. O declaraţie semnată de B.S.A. susţinea că în apa de băut şi în mâncarea din Penitenciarul Jilava erau viermi, iar în celule erau gândaci.

3.Versiunea Guvernului

17. Guvernul a susţinut că, în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie din Penitenciarul Jilava, nu poate oferi nicio informaţie privind dimensiunile celulelor, numărul de paturi şi spaţiul disponibil.

18. Guvernul a prezentat o declaraţie scrisă din partea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (în continuare, ANP), în care aceasta a susţinut că mâncarea asigurată în Penitenciarul Jilava era proaspătă şi respecta normele de igienă şi standardele cu privire la aportul de calorii.

19. Guvernul a confirmat că deţinuţii erau percheziţionaţi cu regularitate pentru a îndepărta lucruri interzise, precum şerpi, pisici sau câini. Guvernul a susţinut, însă, că reclamantul nu a introdus niciodată astfel de lucruri în celula sa.

20. Guvernul a susţinut că apa de băut era asigurată tot timpul, cu excepţia zilelor în care sistemul se afla în reparaţie sau în timpul verii, când nu funcţiona corespunzător. În aceste situaţii, furnizarea de apă era întreruptă pentru o scurtă perioadă de timp.

Conform Guvernului, rapoartele au arătat că apa era de calitate bună.

21. Deţinuţii puteau să facă duş în fiecare săptămână, într-o încăpere cu 19 până la 23 de duşuri. Pentru fiecare celulă erau alocate de la 15 până la 30 de minute.

22. Încălzirea era furnizată conform unui program preaprobat, cu excepţia zilelor când sistemul de încălzire s-a aflat în reparaţie. Începând cu anul 1999, încălzirea se asigura de la 1 noiembrie până la 31 martie.

Datorită unor defecţiuni ale sistemului de încălzire, temperatura apei care trecea prin boiler era de 30°C.

23. Guvernul a susţinut că reclamantul putea participa la activităţi sportive, culturale şi de divertisment şi că avea posibilitatea să muncească.

24. Guvernul a declarat, referitor la condiţiile de detenţie din Penitenciarul Rahova, că celula reclamantului era de 26,5 mp, din care toaleta avea 1,78 mp; zona băii era de 6,48 mp, zona de depozitat bagaje de 0,6 mp şi spaţiul pentru mâncare de 1,2 mp.

Camera reclamantului avea o fereastră care măsura 1,44 mp şi două ferestre de 0,72 mp, fiecare în zona toaletei şi în zona pentru mâncare.

Existau becuri pentru a asigura iluminatul în timpul nopţii.

Fiecare cameră avea zece paturi, o masă, scaune, o masă pentru televizor, un spaţiu pentru cuier, o zonă de depozitat bagaje şi o zonă pentru mâncare.

Nu s-au aflat niciodată mai mult de 10 oameni într-o celulă.

25. Conform Guvernului, în timpul detenţiei în Penitenciarul Rahova, reclamantul a fost diagnosticat cu hepatită. În urma acestui diagnostic, dieta acestuia a fost prescrisă de medici, iar carnea de porc a fost înlocuită cu cea de vită.

26. O cameră alăturată celulei furniza constant apă rece şi caldă conform unui program. Apa caldă era disponibilă de două ori pe săptămână, câte două ore, între orele 12,00–14,00 şi 17,00–19,00.

Accesul la apa potabilă şi la toaletă nu era limitat.

27. Celula era încălzită timp de 8 ore pe zi, menţinându-se o temperatură de 18°C.

28. Guvernul a susţinut că din 2007 persoanele deţinute aveau posibilitatea să facă exerciţii fizice timp de o jumătate de oră în fiecare zi şi să se bucure de activităţi sportive în aer liber. Programul acestor activităţi era aprobat de directorul penitenciarului.

Nu s-a prezentat nicio dovadă cu privire la natura exactă a exerciţiilor sau a sporturilor în aer liber de care a beneficiat reclamantul.

29. Guvernul a afirmat că reclamantul a luat parte la activităţi culturale. Acesta a furnizat documente din care reieşea că acesta fusese înscris în 2007 şi 2008 la cursuri de calculator, cursuri de limba română şi tenis de masă, timp de mai multe luni în cursul unui an.

30. Guvernul a susţinut că nu s-au identificat incidente cu privire la dreptul reclamantului la corespondenţă ulterior anului 2002.

II.Dreptul intern relevant

31. În Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 (OUG nr. 56/2003) privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate se specifică, la art. 3, că împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor lor, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot face plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul. OUG nr. 56/2003 a fost abrogată şi înlocuită cu Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în care art. 3 menţionat anterior a fost reformulat la art. 38, care prevede că împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate (a se vedea şi Petrea împotriva României, nr. 4792/03, pct. 21–23, 29 aprilie 2008).

III.Documente privind situaţia din penitenciarele Jilava şi Rahova

32. Constatările relevante şi recomandările Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT) sunt descrise în Bragadireanu împotriva României (nr. 22.088/04, pct. 73–76, 6 decembrie 2007) şi Artimenco împotriva României (nr. 12.535/04, pct. 22–23, 30 iunie 2009). În special, Curtea reţine că, în raportul cu privire la vizitele din 2002–2003, CPT şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la spaţiul individual limitat, disponibil pentru persoanele deţinute, şi spaţiul insuficient prevăzut în reglementările în vigoare la acea dată. De asemenea, a observat că persoanele deţinute erau uneori obligate să doarmă în acelaşi pat şi că toaletele nu erau suficient separate de spaţiul de locuit.

33. În ceea ce priveşte Penitenciarul Jilava, extrase din constatările CPT în urma vizitelor din 1999 şi 2006 sunt prezentate în Cauza Eugen Gabriel Radu împotriva României (nr. 3.036/04, pct. 14–17, 13 octombrie 2009). În special, CPT şi-a exprimat îngrijorarea privind spaţiul individual restrâns, întrucât numărul de persoane private de libertate era mai mult decât dublu faţă de capacitatea penitenciarului, privind faptul că nu erau destule paturi, lipsa unei separări adecvate între toaletele şi spaţiul de locuit în celule şi a considerat condiţiile ca fiind caracterizate de „lipsă de intimitate“ şi „un afront pentru demnitatea umană“.

34. În ceea ce priveşte Penitenciarul Rahova nu există un raport al CPT. Cu toate acestea, o organizaţie nonguvernamentală din România, APADOR-CH (Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki), a vizitat această instituţie la 13 februarie 2009. Raportul elaborat după această vizită indica, pe baza informaţiilor prezentate de autorităţi, că spaţiul personal mediu pentru deţinuţi era de 2,77 mp. Supraaglomerarea era evidentă la vizitarea celulelor individuale: în una dintre celulele vizitate, măsurând 18 mp, se aflau 11 deţinuţi, deşi erau doar 10 paturi. În ceea ce priveşte mâncarea acordată în închisoare, raportul indica că doar un singur deţinut s-a plâns de calitatea acesteia şi că mulţi deţinuţi preferau să mănânce mâncarea pe care o primeau de acasă sau pe care o cumpărau de la magazin.

35. În urma unor vizite în iunie 2006 la mai multe penitenciare din România, CPT a publicat un raport la 11 decembrie 2008, în care a declarat, între altele:

„70. (…) Comitetul este deosebit de îngrijorat că lipsa paturilor este încă o problemă, nu doar în instituţiile vizitate, ci şi la nivel naţional, fiind o problemă încă de la prima vizită în România în 1995. Este timpul să se adopte măsuri radicale pentru ca această situaţie inacceptabilă să înceteze. CPT face apel la autorităţile române să acţioneze decisiv şi cu prioritate pentru a se asigura că fiecare persoană deţinută din penitenciare are un pat.

Cu toate acestea, Comitetul apreciază faptul că, la scurt timp după vizita din iunie 2006, standardul oficial privind spaţiul fiecărei persoane deţinute în celulă a fost ridicat de la 6 mc (ceea ce însemna o suprafaţă în jur de 2 mp pentru fiecare persoană deţinută) la 4 mp sau 8 mc. CPT recomandă ca autorităţile române să ia măsurile necesare pentru a respecta standardul de 4 mp pentru spaţiul de locuit al fiecărei persoane deţinute în celulele colective, în toate penitenciarele din România.“

ÎN DREPT

I.Cu privire la pretinsa încălcare a art. 3 din Convenţie

36. Reclamantul s-a plâns de condiţiile detenţiei sale în penitenciarele Jilava şi Rahova, care încălcau art. 3 din Convenţie, formulat după cum urmează:

„Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.“

A.Cu privire la admisibilitate

37. Guvernul a declarat că plângerea cu privire la condiţiile de detenţie din penitenciarele Jilava şi Rahova înainte de 9 februarie 1999 ar trebui respinsă ca fiind tardivă.

38. Curtea reiterează că art. 35 § 1 din Convenţie îi permite să analizeze o cauză numai dacă cererea a fost depusă în termen de 6 luni de la data deciziei definitive în procedura de epuizare a căilor de atac interne. Aceasta reaminteşte, de asemenea, că în cauzele în care există o situaţie continuă termenul de 6 luni curge de la data încetării situaţiei respective [a se vedea Koval împotriva Ucrainei (dec.) nr. 65.550/01, 30 martie 2004]. În prezenta cauză, în timpul detenţiei sale, reclamantul a fost deţinut în două penitenciare şi a fost transferat între acestea de mai multe ori.

39. Curtea reţine în continuare faptul că, anterior, a statuat că dacă transferul reclamatului de la un stabiliment la altul nu i-a schimbat în niciun fel circumstanţele, este vorba de o situaţie continuă (Seleznev împotriva Rusiei, nr. 15.591/03, pct. 36, 26 iunie 2008).

40. Curtea observă că reclamantul s-a plâns în mod constant de condiţiile de detenţie din penitenciarele Jilava şi Rahova, care par să fie în esenţă identice. Plângerile lui nu sunt legate de un eveniment anume, ci privesc tot ansamblul de probleme referitoare la condiţiile sanitare, temperatura din celule, supraaglomerarea şi aşa mai departe, care l-au afectat în cursul întregii perioade de detenţie. Rezultă că detenţia reclamantului în penitenciarele Jilava şi Rahova poate fi privită ca o situaţie continuă. În consecinţă, Curtea respinge excepţia Guvernului.

41. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3 a) din Convenţie. De asemenea, constată că acesta nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar să fie declarat admisibil.

B.Cu privire la fond

42. Făcând referire la descrierea condiţiilor de detenţie conform informaţiilor furnizate de ANP (pct. 18–30 de mai sus), Guvernul a susţinut că autorităţile naţionale au luat toate măsurile necesare pentru a asigura condiţii adecvate de detenţie. Acesta a contestat, în continuare, susţinerea că reclamantul fusese ţinut în celule supraaglomerate. A subliniat că apa şi mâncarea din penitenciare au fost de calitate adecvată, astfel cum s-a arătat de către autorităţile relevante.

43. Reclamantul a susţinut că celulele au fost întotdeauna foarte aglomerate, că era foarte puţină apă potabilă şi pentru duş şi că mâncarea era de calitate slabă şi neigienică.

44. Curtea reiterează că art. 3 stabileşte una dintre valorile fundamentale ale societăţilor democratice. Convenţia interzice în termeni absoluţi tortura sau tratamentele şi pedepsele inumane sau degradante, indiferent de comportamentul victimei [a se vedea Labita împotriva Italiei (MC), nr. 26.772/95, pct. 119, CEDO 2000-IV].

45. La evaluarea condiţiilor de detenţie trebuie să se ţină cont de efectele cumulate ale acestor condiţii, precum şi de acuzaţiile specifice făcute de reclamant (a se vedea Dougoz împotriva Greciei, nr. 40.907/98, pct. 46, CEDO 2001-II). Trebuie luată în considerare şi durata perioadei de detenţie în condiţiile respective (a se vedea, printre altele, Alver împotriva Estoniei, nr. 64.812/01, 8 noiembrie 2005).

46. Lipsa acută a spaţiului într-o celulă de penitenciar are o pondere mare ca factor de luat în considerare pentru a stabili dacă condiţiile de detenţie sunt „degradante“ în sensul art. 3 (a se vedea Karalevičius împotriva Lituaniei, nr. 53.254/99, 7 aprilie 2005).

47. Un rezumat al jurisprudenţei Curţii în temeiul art. 3 din Convenţie în legătură cu condiţiile de detenţie se poate regăsi în mai multe hotărâri privind România (a se vedea, în special, Măciucă împotriva României, nr. 25.763/03, 26 mai 2009; Ali împotriva României, nr. 20.307/02, 9 noiembrie 2010; Goh împotriva României, nr. 9.643/03, 21 iunie 2011; Bădilă împotriva României, nr. 31.725/04, 4 octombrie 2011).

48. Punctul-cheie în prezenta cauză este evaluarea de către Curte a spaţiului de care a dispus reclamantul în cele două stabilimente în cauză. Curtea notează că reclamantul nu a contrazis informaţiile oferite de Guvern cu privire la dimensiunea celulelor. Ceea ce este contestat între părţi este gradul real de ocupare a celulelor respective: în timp ce Guvernul a susţinut că numărul persoanelor deţinute într-o celulă a fost întotdeauna mai mic sau corespunzător numărului de ocupanţi desemnat, reclamantul a pretins că în Penitenciarul Jilava au fost 60 de persoane deţinute într-o singură celulă şi că, foarte des, două sau 3 persoane erau nevoite să doarmă în acelaşi pat. Situaţia era aceeaşi şi la Penitenciarul Rahova, unde 12 sau 13 persoane trebuiau să doarmă în 10 paturi.

49. Curtea observă că Guvernul nu a putut furniza nicio informaţie privind anii petrecuţi de reclamant în Penitenciarul Jilava. Curtea are în vedere constatările CPT în această privinţă (a se vedea pct. 33).

În ceea ce priveşte cei 11 ani petrecuţi de reclamant în Penitenciarul Rahova, reiese că acesta a avut la dispoziţie, în medie, o suprafaţă în jur de 2,9 mp.

Curtea concluzionează, astfel, că spaţiul personal al reclamantului pare să fi fost constant sub 3 mp, ceea ce nu corespunde standardelor impuse de jurisprudenţa Curţii [a se vedea Marian Stoicescu împotriva României, nr. 12.934/02, pct. 13 şi 24, 16 iulie 2009, şi Orchowski împotriva Poloniei, nr. 17.885/04, pct. 122, CEDO 2009-… (extrase)].

50. Situaţia reclamantului a fost agravată de faptul că nu putea să facă duş suficient de des şi trebuia să împartă acelaşi pat cu alte persoane deţinute, dormind cu rândul.

51. Curtea a constatat frecvent o încălcare a art. 3 din Convenţie prin lipsa de spaţiu personal alocat persoanelor private de libertate şi pentru condiţiile sanitare nesatisfăcătoare (a se vedea, în special, Ciorap împotriva Moldovei, nr. 12.066/02, pct. 70, 19 iunie 2007; Kalashnikov împotriva Rusiei, nr. 47.095/99, pct. 97 şi următoarele, CEDO 2002-VI, şi Răcăreanu împotriva României, nr. 14.262/03, pct. 49, 1 iunie 2010).

În speţă, Guvernul nu a prezentat argumente care să permită Curţii să ajungă la o concluzie diferită.

52. Cu toate că, în cazul de faţă, nu există niciun indiciu că a existat o intenţie de a-l umili sau înjosi pe reclamant, Curtea concluzionează că suferinţa cauzată acestuia de condiţiile de detenţie a depăşit nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei şi a atins nivelul tratamentului degradant interzis la art. 3.

53. Prin urmare, a fost încălcat art. 3 din Convenţie datorită condiţiilor de detenţie ale reclamantului în penitenciarele Jilava şi Rahova.

54. Având în vedere această constatare, Curtea nu consideră necesar să se continue examinarea capătului de cerere privind calitatea slabă a mâncării şi a apei.

II.Cu privire la celelalte pretinse încălcări ale Convenţiei

55. Reclamantul a formulat capete de cerere în temeiul art. 3,art. 5 § 1 (c), art. 5 § 3, art. 6 §§ 1–3, art. 13,art. 8,art. 14,art. 34 şi art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.

56. Cu toate acestea, având în vedere toate elementele de care dispune şi în măsura în care este competentă să se pronunţe în legătură cu aspectele vizate de plângere, Curtea constată că acestea nu indică nicio încălcare a drepturilor şi a libertăţilor stabilite în Convenţie sau în protocoalele la aceasta.

Rezultă că această parte a cererii este în mod vădit nefondată şi trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 3 şi art. 35 § 4 din Convenţie.

III.Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie

57.Art. 41 din Convenţie prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.“

A.Prejudiciu

58. Reclamantul a solicitat 61.000 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material şi 1.540.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.

59. Guvernul a considerat că nu există nicio legătură de cauzalitate între sumele solicitate pentru prejudiciul material şi fondul prezentei cauze. De asemenea, Guvernul a considerat că suma solicitată cu titlu de prejudiciu moral este exagerată.

60. Curtea observă că a constatat o încălcare a art. 3 în prezenta cauză. În aceste circumstanţe, aceasta consideră că reclamantul trebuie să fi suportat o suferinţă importantă. Prin urmare, îi acordă 12.000 EUR pentru prejudiciul moral.

B.Cheltuieli de judecată

61. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 2.500 EUR pentru cheltuielile de judecată efectuate în faţa instanţelor naţionale şi a Curţii.

62. Guvernul a contestat aceste sume.

63. Potrivit jurisprudenţei Curţii, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care s-a stabilit caracterul real, necesar şi rezonabil al acestora. În prezenta cauză, ţinând seama de elementele pe care le deţine şi de criteriile menţionate mai sus, Curtea consideră rezonabil să acorde suma de 350 EUR pentru toate cheltuielile.

C.Dobânda moratorie

64. Curtea consideră necesar ca rata dobânzii moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE.

În unanimitate,

CURTEA:

1. declară admisibile capetele de cerere privind art. 3, în măsura în care se referă la condiţiile materiale de detenţie în penitenciarele Jilava şi Rahova, iar celelalte capete de cerere, inadmisibile;

2. hotărăşte că a fost încălcat art. 3 din Convenţie;

3. hotărăşte:

a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitivă a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume care trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:

  1. (i)12.000 EUR (douăsprezece mii euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;
  2. (ii)350 EUR (trei sute cincizeci euro), plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit, pentru cheltuielile de judecată;

b) că, de la expirarea termenului de 3 luni menţionat anterior şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade şi majorată cu 3 puncte procentuale;

4. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba engleză, ulterior fiind comunicată în scris, la 10 iulie 2012, în temeiul art. 77 alin. 2 şi 3 din Regulamentul Curţii.

Josep Casadevall,

preşedinte

Santiago Quesada,

grefier