Tentativă. Omor calificat. Omor savarsit profitand de starea de neputinta a victimei de a se apara. Omor deosebit de grav. Omor savarsit prin cruzimi.


Nota: Jurisprudenta publicata si comentata in Buletinul Casatiei poate fi accesata online si prin intermediul Bibliotecii Legislative online Legalis 2.0


art. 20, art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. a) C.pen.

Fapta inculpatului de a imobiliza un copil în vârstă de 4 ani şi de a turna apă clocotită peste corpul acestuia, în zone vitale şi nevitale, mai întâi cu o cană de 250 mililitri, iar ulterior cu un cazan de 15 litri, cauzându-i suferinţe prelungite, de mare intensitate – acţiune întreruptă prin intervenţia unei persoane – întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C.pen.


Secţia penală, Decizia nr. 2033 din 25 mai 2010

1. Tribunalul Iaşi, Secţia penală, prin sentinţa nr. 661 din 9 noiembrie 2009, soluţionând cauza penală în fond, a hotărât condamnarea inculpatului Z.R. pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav („profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra”; „prin cruzimi”) prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. a) C.pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d) C.pen. („din motive josnice”, în speţă din răzbunare), art. 74 alin. (2) C.pen. („alte împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante”, în speţă lipsa de antecedente penale, este tatăl unui copil minor, a fost încadrat în muncă anterior, beneficiază de sprijinul familie de origine) şi art. 80 alin. (2) C.pen. şi, respectiv, lovire sau alte violenţe prevăzută în art. 180 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d), art. 74 alin. (2) şi art. 80 alin. (2) C.pen., la pedepsele de 12 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C.pen. pe durata de 5 ani şi degradarea militară şi, respectiv, 2 ani închisoare, aplicându-i-se în final prin contopire, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C.pen., pedeapsa principală mai grea de 12 ani şi 6 luni închisoare sporită la 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C.pen. şi degradarea militară (pedepse complementare).

Conform art. 71 alin. (2) şi (3) C.pen., pe durata executării pedepsei principale i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C.pen., ca pedeapsă accesorie.

Pe latură civilă a fost obligat inculpatul, între altele, la următoarele despăgubiri civile:

a) către partea civilă minoră C.A., victima infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav – prin reprezentanţii legali C.P. şi C.M. – la 3.120 euro şi 45.134,79 lei daune materiale şi 100.000 lei daune morale;

b) către partea civilă minoră C.G., victima infracţiunii de lovire sau alte violenţe – prin reprezentanţii legali C.P. şi C.M. – la 10.000 lei daune morale.

Hotărând rezolvarea acţiunii penale prin condamnare în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C.proc.pen., prima instanţă a constatat că învinuirile ce au format obiectul urmăririi penale referitor la care a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, respectiv:

– în după-amiaza zilei de 9 februarie 2008, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a turnat apă clocotită peste victima C.A. în vârstă de numai 4 ani – mai întâi câte puţin cu o cană de 250 ml, în timp ce o imobiliza la podea cu picioarele, după care direct cu cazanul cu capacitatea de 15 l – profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, producându-i arsuri ajunse în stadiul de cicatrice cheloide retractile pe circa 36% din suprafaţa corpului care au pus în pericol viaţa acesteia, afectându-i procesul de creştere şi reprezintă o infirmitate fizică permanentă, cu reducerea capacităţii de adaptabilitate în proporţie de 40% pentru o perioadă de cel puţin 15 ani;

– la aceeaşi dată sus-menţionată a lovit cu pumnii şi picioarele partea vătămată C.G. în vârstă de 10 ani, fratele primei victime, cauzându-i „traumatism cranio-facial, plagă contuză buza inferioară, echimoză geniană stângă, echimoză periorbitară stângă, contuzie abdominală”, leziuni de violenţă ce au necesitat 8-10 zile de îngrijiri medicale, există ca atare şi realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor concurente de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav şi lovire sau alte violenţe prevăzute în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d), art. 176 alin. (1) lit. a) C.pen. şi art. 180 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. d), art. 74 alin. (2), art. 80 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C.pen., ce au fost comise în următoarele împrejurări de fapt:

Inculpatul Z.R., în cursul zilei de 9 februarie 2008, după ce a consumat băuturi alcoolice, a plecat de la domiciliul său în satul vecin A., unde domiciliază familia C.P. şi C.M., cu intenţia de a întreţine relaţii sexuale cu aceasta din urmă; pe drum a cumpărat o ciocolată şi bomboane pentru cei trei minori ai familiei C. şi o sticlă de un litru de votcă, din care a băut circa 200 ml, completând diferenţa cu lichior de cireşe.

În jurul orelor 15:00, C.M. şi cei trei copii (C.A., în vârstă de 4 ani, C.G., în vârstă de 10 ani şi G.C., în vârstă de 11 ani) se aflau într-una din camere când a venit inculpatul. L-a servit pe acesta cu o cafea, cunoscând relaţia de prietenie dintre inculpat şi soţul său. Cât timp au stat acolo toţi cinci, Z.R. a continuat să bea din sticla de votcă amestecată cu lichior până când au mai rămas aproximativ 150 ml de alcool. În acea cameră se găsea o sobă de teracotă prevăzută cu plită din fontă, pe care era aşezată o oală de inox de 15 l cu mânere din acelaşi material.

Întrucât C.M. cunoştea faptul că între Z.R. şi cumnata sa, sora lui C.P., existase, în tinereţe, o relaţie apropiată, inculpatul i-a cerut celei dintâi să o cheme pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceasta, solicitare refuzată, împrejurare care l-a determinat să-i propună acest lucru mamei celor trei minori prezenţi. Această dorinţă l-a făcut să scoată din buzunar o bancnotă de 50 lei şi să le-o ofere pentru a merge la magazin să-şi cumpere diverse dulciuri, dar copiii l-au refuzat, preferând să rămână în casă cu mama lor.

Dată fiind starea avansată de ebrietate în care inculpatul se găsea, dublată de dorinţa lui explicită de a întreţine relaţii sexuale, temându-se pentru fetiţa sa de 11 ani, C.M. a trimis-o pe aceasta din urma afară sub pretextul de a rezolva o treabă, după care a ieşit şi ea, precizându-i inculpatului că se întoarce imediat.

Cele două au fugit la C.P., pe tarlaua pe care se afla cu tractorul (la circa 500 m depărtare) şi, după ce i-au povestit de cele petrecute, i-au solicitat să vină acasă.

Rămas în cameră cu cei doi copii (partea vătămată C.A. adormise pe patul de lângă sobă), supărat că femeia nu se mai întorcea şi, mai ales, pe faptul că minorii nu au dorit să părăsească locuinţa, inculpatul l-a lovit cu pumnul în obrazul stâng pe C.G. în vârstă de 10 ani, care a căzut jos, în faţa uşii de la intrarea în cameră. În dorinţa de a-i provoca dureri şi de răzbunare, inculpatul s-a aplecat asupra copilului de 10 ani, aflat deja la pământ, şi a continuat să-l lovească. Din raportul de constatare medico-legală din 11 februarie 2008 rezultă că minorul a prezentat diagnosticul de „traumatism cranio-facial, plagă contuză buza inferioară, echimoză geniană stângă, echimoză periorbitară stângă, contuzie abdominală, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp contondent (palmă, pumn etc.), pot data din 9 februarie 2008 şi necesită pentru vindecare un număr de 8-10 zile de îngrijiri medicale”.

Trezit de ţipetele fratelui său, partea vătămată C.A., în vârstă de 4 ani, a început să ţipe de frică, împrejurare care l-a determinat pe inculpat să se reorienteze, eliberându-l pe fiul mai mare al familiei C., acesta din urmă reuşind să se retragă în holul de la intrare.

Z.R. a văzut un cazan de inox cu capacitatea de 15 l, aflat pe plita din cameră, plin cu apă ce clocotea. În dorinţa lui de răzbunare, inculpatul l-a apucat de cele două toarte şi l-a pus pe podea, în locul în care mai înainte căzuse copilul de 10 ani, după care s-a îndreptat spre băieţelul de 4 ani ce se afla pe pat, l-a lovit peste spate cu palma, l-a luat de sub braţe şi l-a aşezat jos cu spatele la el.

Stând în genunchi, deasupra copilului şi strângându-i picioarele cu genunchii săi, inculpatul a început să-i toarne pe cap şi pe spate apă clocotită din cazan, folosind o cană din faianţă (ce se afla pe plită), de 250 ml, timp în care C.A. ţipa şi se zbătea, dar nu se putea elibera.

Văzând ce i se întâmplă fratelui său mai mic, partea vătămată C.G. a fugit în drum strigând după ajutor şi, chiar în poartă, l-a văzut pe martorul L.C.

Alertat de copil, martorul a intrat în fugă în hol şi, prin uşa întredeschisă care dădea în cameră, l-a văzut pe inculpat stând în picioare, cu spatele la uşă şi turnând direct din cazan apă clocotită pe capul minorului C.A. Acesta din urmă „nici nu putea să plângă, era leşinat”.

L.C. a strigat la inculpat să-l lase în pace pe băiat, dar acesta, întorcându-se spre uşă, a aruncat restul de apă pe martor, reuşind să-l ude pe partea stângă a corpului. Imediat după aceasta, L.C. a intrat în cameră trântind uşa şi îmbrâncindu-l pe inculpat, care a căzut, după care a ridicat copilul opărit, ajuns în stare de inconştienţă şi a fugit cu el afară.

Partea vătămată C.G. l-a luat pe fratele lui mai mic în braţe şi s-a îndreptat spre poartă, moment în care a apărut şi C.M., care a preluat copilul şi l-a dus la vecina sa T.V.

Odată cu mama copiilor au venit: C.P., tatăl copiilor, C.C., unchiul lor, C.V., bunica, vecinii T.V., T.O. şi S.C., care, revoltaţi de fapta inculpatului, l-au imobilizat şi lovit.

C.P. a anunţat prin serviciul 112 organele de poliţie şi Serviciul de Ambulanţă Iaşi.

Din raportul de expertiză medico-legală din 11 februarie 2008 al Institutului de Medicină Legală Iaşi rezultă că partea vătămată C.A., în vârstă de 4 ani la data comiterii faptelor, prezenta arsuri de gradul I şi II pe circa 40% din suprafaţa corpului, leziuni pentru a căror vindecare, iniţial, s-a apreciat a fi necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale, punându-i în primejdie viaţa.

Prin raportul de expertiză medico-legală din 18 septembrie 2008, dispus a fi efectuat în cauză, s-au concluzionat, în ceea ce-l priveşte pe minorul C.A., în vârstă de 4 ani, următoarele:

– prezintă cicatrice cheloide retractile consecutiv arsurilor prin lichide fierbinţi produse la data de 9 februarie 2008, reprezentând circa 36% din suprafaţa corporală, pentru care va fi supus unor intervenţii chirurgicale repetate şi cicatrice fără aspect cheloid ale feţei, genunchilor şi 1/3 din suprafaţa inferioară a antebraţelor, consecutive arsurilor prin lichide fierbinţi la data de 9 februarie 2008 şi care reprezintă 2% din suprafaţa corporală;

– aceste cicatrice cheloide ce-i afectează şi procesul de creştere reprezintă o infirmitate fizică permanentă, cu reducerea capacităţii de adaptabilitate în proporţie de 40% pentru o perioadă de cel puţin 15 ani, timp în care vor fi eşalonate intervenţiile chirurgicale; va fi reexaminat după epuizarea tuturor mijloacelor terapeutice, în jurul vârstei de 18-20 de ani, pentru aprecieri definitive medico-legale;

– aceste cicatrice cheloide reprezintă un prejudiciu estetic major, ce poate fi asimilat cu noţiunea de „sluţire”.

2. Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia nr. 40 din 11 martie 2010, a respins ca nefondat – în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. – apelul declarat, între alţii, de inculpat, prin care a solicitat, în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor calificat şi deosebit de grav în vătămare corporală prevăzută în art. 182 alin. (3) C.pen., lipsind intenţia de a ucide.

3. Împotriva deciziei amintite a declarat în termen recurs inculpatul Z.R., reiterând, între altele, critica din apel circumscrisă cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C.proc.pen.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., pentru următoarele considerente:

Referitor la critică vizând greşita încadrare juridică în tentativă la omor calificat şi deosebit de grav a faptei ilicite comise împotriva părţii vătămate C.A. motivat de împrejurarea lipsei intenţiei de a ucide – în realitate inculpatul a prevăzut şi acceptat doar producerea de vătămări corporale şi suferinţe fizice – se constată că prima instanţă, soluţie menţinută în apel, a evaluat şi apreciat probele în acuzare şi apărare cu respectarea art. 63 alin. (2) C.proc.pen., iar pe această bază a stabilit în mod corect că fapta ilicită amintită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d) şi art. 176 alin. (1) lit. a) C.pen.

[iar nu acelea ale infracţiunii mai uşoare prevăzute în art. 182 alin. (3) C.pen. cum se solicită în mod nejustificat de inculpat].

Esenţial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă la omor ori în vătămare corporală gravă cu referire la alin. (3) al art. 182 C.pen. este stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care s-a săvârşit fapta.

Activitatea infracţională a inculpatului a constat în aceea că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a turnat apă clocotită peste corpul minorului C.A. – la acea dată în vârstă de 4 ani –, mai întâi cu o cană de 250 ml, imobilizându-l la podea cu picioarele şi apoi cu cazanul ce avea capacitatea de 15 l, profitând în acest mod de starea de neputinţă a victimei de a se apăra.

Consecinţele faptei au constat în provocarea de arsuri ajunse în stadiul de cicatrice cheloide, reprezentând 36% din suprafaţa corporală, pentru care a fost supus unor intervenţii chirurgicale repetate şi cicatrice ale feţei, genunchilor, şi 1/3 din suprafaţa interioară a braţelor.

Aceste arsuri au pus în pericol viaţa minorului, îi afectează procesul de creştere şi reprezintă o infirmitate fizică permanentă în proporţie de 40% pentru o perioadă de cel puţin 15 ani, perioadă în care vor fi eşalonate intervenţiile chirurgicale.

Din conţinutul referatului întocmit de Clinica de Chirurgie Plastică – Microchirurgie Reconstructivă şi Arsuri SCUC „Grigore Alexandrescu” Bucureşti rezultă că minorul a fost operat în 17 februarie 2010 şi urmează a fi reevaluat semestrial pe toată perioada de creştere în vederea realizării intervenţiilor chirurgicale şi recuperatorii.

Prin urmare, sub aspectul vinovăţiei, inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, constând în aceea că prin multitudinea de acţiuni dureroase la care a fost supusă prin „opărire” în zone vitale şi nevitale raportat şi la vârsta victimei, deşi nu a urmărit producerea decesului, a acceptat posibilitatea intervenirii morţii acesteia.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva deciziei nr. 40 din 11 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.


Nota: Jurisprudenta publicata si comentata in Buletinul Casatiei poate fi accesata online si prin intermediul Bibliotecii Legislative  online Legalis 2.0