Procurorul General al României, Laura Codruta Kövesi, a promovat, pe data de 16 februarie 2009, un recurs în interesul legii referitor la stabilirea naturii juridice a termenelor prevazute de art. 278 alin. (3) si art. 278^1 alin. (2) C.proc.pen. si a solutiei ce trebuie data de catre instanta în situatia în care plângerea contra actelor procurorului a fost formulata cu depasirea  unora dintre aceste dispozitii legale.

Conform Procurorului General,

Examenul jurisprudentei în materie penala evidentiaza doua orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar:

1. Într-o prima orientare, instantele au apreciat ca nerespectarea termenelor impuse de art. 278 alin. (3) si art. 278^1 alin. (2) C.proc.pen. afecteaza exercitarea dreptului procesual de a formula plângere contra actelor procurorului si au sanctionat astfel de situatii prin respingerea plângerii ca tardiva (anexele nr. 1 – 76), fie ca inadmisibila (anexele nr. 77-79) sau ca lipsita de temei legal (anexa nr. 80).

2. A doua orientare jurisprudentiala a considerat, dimpotriva, ca nerespectarea conditiilor impuse de art. 278 alin. (3) si art. 278^1 alin. (2) C.proc.pen. nu produce niciun efect asupra exercitarii dreptului de a formula plângere împotriva actelor procurorului si a procedat la judecarea pe fond (anexele nr. 81 -88).
Astfel, termenele prevazute de art. 278 alin. (3) si art. 278^1 alin. (2) C.proc.pen. sunt termene peremptorii ce atrag decaderea din exercitiul dreptului procesual de a formula plângere împotriva actelor procurorului si, în consecinta, instanta va respinge, în astfel de situatii, ca tardiva plângerea formulata în temeiul 278^1 C.proc.pen.

În acest sens, s-a pronuntat si Înalta Curte de Casatie si Justitie – Completul de 9 Judecatori, prin decizia nr. 209 din 19 septembrie 2005.

Nota redactiei: A se vedea Revista Buletinul Casatiei nr. 2/2006, p. 71.