Norme tehnice privind amplasarea lucrărilor edilitare, a stâlpilor pentru instalaţii şi a pomilor în localităţile urbane şi rurale

1.1. Prezentele norme tehnice au fost elaborate în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/1998, cu modificările şi completările ulterioare.

1.2. Conform art. 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/1998, cu modificările şi completările ulterioare, documentaţiile privind proiectarea, construcţia şi modernizarea drumurilor se întocmesc cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism şi cu avizele prevăzute în normele metodologice.

1.3. Realizarea în zona drumului public a oricărei construcţii sau instalaţii, în orice scop, se face cu respectarea legislaţiei în vigoare privind amplasarea şi autorizarea executării construcţiilor şi numai cu acordul prealabil al administratorului drumului, care trebuie solicitat prin certificatul de urbanism.

1.4. Drumurile publice de interes naţional, judeţean şi comunal îşi păstrează categoria funcţională din care fac parte şi sunt considerate continue şi atunci când traversează localităţile, servind totodată şi ca străzi.

2.1. Prezentele norme tehnice se referă la condiţiile de amplasare a lucrărilor tehnico-edilitare, a stâlpilor pentru instalaţii şi a pomilor în zona drumurilor publice.

Pentru obiectivele existente, condiţiile tehnice din prezentele norme tehnice trebuie respectate cu ocazia efectuării lucrărilor de reparaţii, reabilitări sau modernizări ale acestora.

2.2. Lucrările care fac obiectul prezentelor norme tehnice sunt:

– lucrări tehnico-edilitare – reţele de distribuţie sau colectare pentru apă, energie electrică, telefonie, gaze, termoficare şi canalizare pluvială;

– amplasarea stâlpilor pentru instalaţii – iluminat public, semnalizări luminoase rutiere, cabluri de energie electrică sau telecomunicaţii;

– amplasarea pomilor.

3.1. Reţelele şi instalaţiile tehnico-edilitare situate în ampriza drumurilor publice sunt:

– instalaţiile necesare funcţionării drumului: canalizarea pluvială şi drenajele, iluminatul public, semnalizările luminoase rutiere, reţeaua de stropit spaţii verzi, reţeaua energetică pentru transportul în comun, stâlpii pentru telecomunicaţii;

– instalaţiile edilitare necesare ansamblurilor de construcţii de locuinţe şi dotări social-culturale, posturi de transformare, cămine şi aerisiri, hidranţi, staţii de pompare, guri de scurgere etc.

3.2. Amplasarea în localităţi a reţelei edilitare subterane trebuie coordonată cu celelalte lucrări subterane şi de suprafaţă, existente sau de perspectivă.

3.3. Lucrările edilitare subterane se amplasează, de regulă, în afara părţii carosabile a drumului sau în galerii vizitabile.

Amplasarea, construcţia, repararea şi întreţinerea acestor lucrări se fac cu aprobarea administratorului drumului şi cu respectarea legislaţiei în vigoare.

3.4. Amplasarea lucrărilor edilitare subterane se realizează conform legislaţiei în vigoare, în unul dintre următoarele sisteme:

– izolat;

– combinat, respectiv mai multe instalaţii grupate;

– în comun, când instalaţiile subterane sunt într-o galerie circulabilă.

3.5. La amplasarea instalaţiilor în sistem izolat sau combinat se va avea în vedere următoarea ordine de preferinţă:

– sub zonele verzi;

– sub insulele de dirijare a circulaţiei;

– sub trotuare sau alei pentru ciclişti;

– numai în cazuri excepţionale, sub partea carosabilă sau sub liniile de tramvai, prevăzându-se măsuri speciale de protecţie conform normelor specifice, respectiv pct. 17 al notei din anexa nr. 6 la Ordinul ministrului delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine nr. 290/2013 pentru aprobarea unor tarife aplicate de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A., cu următoarea formulare: „în cazuri excepţionale, pe sectoare de drum limitate ca lungime, a căror soluţie tehnică este impusă de existenţa altor reţele pozate cu acordul administratorului de drum, justificate cu argumente tehnice, în partea carosabilă a drumurilor naţionale, şi anume cât mai aproape de marginea acesteia, realizată de preferinţă prin foraj orizontal în lungul drumului, prin canivou (casetă tehnică) sau galerie edilitară”.

3.6. În documentaţiile de urbanism ale localităţilor trebuie să se indice încadrarea reţelelor edilitare subterane în profilul transversal al drumului public.

Amplasarea reţelelor edilitare subterane se face, de regulă, în afara părţii carosabile a drumurilor publice. Dacă acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau economic, reţelele se pot amplasa şi în partea carosabilă, cu următoarea ordine de prioritate:

– canalizare ape pluviale;

– canalizare ape menajere;

– termoficare;

– alimentare cu apă;

– gaze naturale;

– telecomunicaţii;

– alte reţele.

3.7. Soluţia de amplasare a reţelelor în planul de situaţie coordonator din cadrul proiectelor trebuie justificată din punct de vedere tehnic şi economic, în funcţie de:

– caracteristicile terenului de fundare;

– siguranţa în exploatare;

– categoria drumului public şi structura rutieră existentă sau proiectată;

– posibilitatea proiectării şi executării, în mod coordonat, a tuturor reţelelor subterane;

– etapizarea executării lucrărilor;

– posibilitatea de deviere sau de întrerupere a circulaţiei.

3.8. Condiţiile specifice de amplasare, pe categorii de reţele, se stabilesc conform prevederilor de mai jos:

– reţelele subterane electrice şi de telecomunicaţii, amplasate pe trasee paralele de lungime mare, se recomandă să se pozeze separat, de o parte şi de alta a drumului public;

– reţelele de tracţiune electrică se recomandă să se amplaseze lângă fundaţiile stâlpilor susţinători respectivi;

– reţelele de telecomunicaţii se recomandă să se pozeze în zona cuprinsă între frontul de aliniere a construcţiilor şi partea carosabilă a drumului public;

– reţelele de gaze naturale se recomandă să se pozeze pe zona necarosabilă a drumului public, pe partea opusă canalelor de energie termică şi canalizaţiilor telefonice;

– distanţa minimă dintre conducte şi canale, precum şi dintre acestea şi construcţiile existente trebuie să asigure stabilitatea construcţiilor, ţinându-se seama de adâncimea de fundare, precum şi de caracteristicile geotehnice ale terenului.

3.9. Traseul unei reţele subterane sau al unei benzi tehnico-edilitare se stabileşte pe baza documentaţiilor tehnice, legal aprobate.

3.10. Dublarea reţelelor prin amplasarea de o parte şi de alta faţă de axa drumului public se face în baza unui calcul tehnico-economic.

3.11. Aducţiunile pentru alimentare cu apă care au trasee în localităţi, comune cu celelalte reţele edilitare subterane, se amplasează în conformitate cu normele tehnice şi cu aprobarea administratorului drumului.

3.12. Traversarea aeriană a drumurilor publice de către reţelele edilitare se face, de regulă, în locurile unde drumul public este în aliniament, intersecţia realizându-se la un unghi apropiat de 90°, dar nu mai mic de 60°. Administratorul drumului poate aproba derogări pe baza unui studiu tehnico-economic.

3.13. La subtraversarea drumurilor naţionale, judeţene şi comunale de către conductele de gaze şi lichide, amplasarea acestora trebuie să se facă conform legislaţiei în vigoare.

3.14. Amplasarea instalaţiilor, distanţele de pozare şi dimensiunile constructive vor respecta prevederile documentaţiilor tehnice.

3.15. Reţelele magistrale de distribuţie sau colectare pentru apă, energie electrică, telefonie, gaze, termoficare se vor amplasa în galerii circulabile, prevăzute cu puncte de branşare distribuite la distanţe optime, potrivit documentaţiilor de urbanism, asigurându-se lungimi minime ale branşamentelor.

3.16. Reţelele de energie electrică de înaltă tensiune şi canalizare se proiectează şi se realizează pe trasee independente, corespunzător normelor tehnice.

3.17. La proiectarea canalelor se vor lua măsuri pentru protejarea acestora faţă de agresivitatea apelor subterane, precum şi pentru protejarea straturilor rutiere şi a surselor de apă, a solului şi a complexului rutier.

3.18. Conductele reţelelor de distribuţie se montează, de regulă, îngropat, montajul aerian fiind admis la traversări de obstacole, precum şi în alte cazuri justificate tehnic şi economic.

3.19. Porţiunile aparente ale conductelor exterioare se montează, de preferinţă, aerian, pe pereţii exteriori ai clădirilor, pe estacade etc.

3.20. Traseele conductelor de distribuţie trebuie să fie, pe cât posibil, rectilinii şi să urmărească profilul stradal, folosindu-se zone mai puţin aglomerate cu alte instalaţii subterane conform legislaţiei în vigoare.

3.21. Traversările instalaţiilor subterane prin conducte pentru lichide se execută la adâncimea minimă de 1,50 m sub cota axului drumului şi la minimum 0,80 m sub cota fundului şanţului.

3.22. Traversările instalaţiilor subterane prin cabluri sau conducte de gaze se execută la adâncimea minimă de 1,20 m sub cota axului drumului şi la 0,50 m sub cota fundului şanţului.

3.23. Este interzisă montarea conductelor de distribuţie:

– sub linii de tramvai sau de cale ferată, în lungul acestora;

– în canale de orice fel, care comunică direct cu clădiri;

– sub orice fel de construcţii sau pe terenuri destinate construcţiilor.

3.24. La subtraversarea liniilor de tramvai şi de cale ferată, a canalelor sau a altor construcţii subterane care nu pot fi evitate, conductele de gaze se vor monta în tuburi de protecţie.

La intersecţia cu reţele edilitare sau cu alte construcţii subterane, conductele de gaze se montează, de preferinţă, deasupra acestora.

3.25. La stabilirea traseului conductelor de distribuţie trebuie respectate distanţele minime până la construcţii, instalaţii sau obstacole învecinate, existente sau proiectate, stabilite prin legislaţia în vigoare.

3.26. Deţinătorii construcţiilor sau instalaţiilor acceptate în zona drumului sunt obligaţi să execute, pe cheltuiala lor, demolarea, mutarea sau modificarea acestora, dacă aceste operaţiuni sunt impuse de modernizarea, modificarea, întreţinerea sau exploatarea drumurilor publice.

3.27. Administratorul drumului este obligat să notifice deţinătorii de utilităţi sau instalaţii autorizate în zona drumului cu privire la lucrările ce se vor executa la drum, precum şi termenul în care aceştia sunt obligaţi să le desfiinţeze sau să le mute, după cum urmează:

a) cu cel puţin 3 luni înainte de începerea lucrărilor a căror execuţie impune desfiinţarea, mutarea sau modificarea, pentru construcţii autorizate cu caracter definitiv;

b) cu cel puţin o lună înainte de începerea lucrărilor la drum, în cazul construcţiilor acceptate cu caracter provizoriu.

4.1. Amplasarea instalaţiilor în zona drumurilor trebuie să respecte prevederile stabilite de regimul juridic al drumurilor.

4.2. Traversările aeriene ale cablurilor trebuie să asigure o înălţime de liberă trecere de minimum 6,00 m deasupra punctului celui mai înalt al platformei drumului. În cazul cablurilor electrice, înălţimea se majorează cu spaţiul de siguranţă împotriva electrocutării, după cum urmează:

Condiţii de calcul al distanţei pe verticală	Distanţa minimă între conductorul inferior al LEA şi partea carosabilă
	Un ≤ 110 kV	Un = 220 kV	Un = 400 kV
Gabaritul minim	7,00	8,00	9,00

4.3. Instalarea stâlpilor de susţinere a cablurilor de energie electrică sau de telecomunicaţii se face la o distanţă suficientă de drumul naţional, astfel încât, în situaţia lărgirii drumului cu câte o bandă pentru fiecare sens de circulaţie, stâlpii să rămână în afara zonei de siguranţă, fără a fi necesară mutarea lor.

4.4. Se interzice traversarea cu linii electrice aeriene în zona portalurilor sau a consolelor pentru instalaţiile de semnalizare rutieră.

4.5. Dispunerea stâlpilor pentru susţinerea surselor de iluminat se va face cu respectarea normelor tehnice în vigoare.

4.6. Amplasarea pe străzi a stâlpilor pentru instalaţii se va face la minimum 1 m faţă de partea carosabilă, în cazul în care aceasta este încadrată de borduri denivelate, sau minimum 3 m, în celelalte cazuri, iar în cazul localităţilor rurale stâlpii vor fi amplasaţi dincolo de şanţ (anexa nr. 1).

4.7. Amplasarea şi instalarea indicatoarelor luminoase se vor face pe baza planurilor de organizare a circulaţiei, elaborate în cadrul studiilor de specialitate, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi cu acordul organelor de poliţie care răspund de siguranţa circulaţiei.

4.8. Sistemul de susţinere va fi constituit din stâlpi din beton armat sau metalici, special executaţi în acest scop sau de folosinţă comună. În cazul drumurilor publice cu mai multe benzi de circulaţie, atunci când este necesară o semnalizare specifică fiecărei benzi, susţinerea indicatoarelor respective se face printr-un sistem portal sau cu console.

4.9. Indicatorul luminos va fi repetitor sau pus în consolă la o înălţime corespunzătoare perceperii lui în punctele unde traseul, din cauza configuraţiei lui sau compoziţiei traficului, prezintă dificultăţi de vizibilitate a semnalizării rutiere.

4.10. Amplasarea semafoarelor la intersecţii se face ţinându-se seama de intensitatea, structura traficului şi de mărimea fluxurilor de circulaţie a vehiculelor.

Semafoarele de bază se amplasează în intersecţii, de regulă, pe partea dreaptă a direcţiei de mers (anexa nr. 2).

Stâlpul de susţinere poate fi special destinat pentru semafoare sau poate fi de folosinţă comună cu alte utilităţi, cum ar fi susţinerea de indicatoare de circulaţie.

Înălţimea stâlpului de susţinere se alege în funcţie de numărul posibil al elementelor de semafor şi de indicatoarele care se pot instala pe el, astfel încât distanţa de la sol la extremitatea de jos a semaforului să fie de minimum 2,20 m.

Semafoarele repetitoare se amplasează în cazul intersecţiilor în care acced artere cu mai multe benzi de circulaţie pe sens, unde semnalele semaforului de bază pot fi mascate de vehiculele cu gabarit mare care circulă pe prima bandă, pentru conducătorii auto de pe celelalte benzi.

În cazul semafoarelor repetitoare, montate pe partea stângă a direcţiei de mers, în insule de dirijare sau în spaţiul verde median, înălţimea de la sol la extremitatea de jos a semaforului poate fi de minimum 0,80 m (anexa nr. 2).

4.11. Deţinătorii construcţiilor sau ai instalaţiilor acceptate sunt obligaţi să execute, pe cheltuiala lor, demolarea, mutarea sau modificarea acestora, dacă aceste operaţiuni sunt impuse de modernizarea, modificarea, întreţinerea sau exploatarea drumurilor publice.

4.12. Administratorul drumului este obligat să notifice deţinătorii de utilităţi sau instalaţii autorizate în zona drumului cu privire la lucrările ce se vor executa la drum, precum și la termenul în care aceştia sunt obligaţi să le desfiinţeze sau să le mute, după cum urmează:

– cu cel puţin 3 luni înainte de începerea lucrărilor a căror execuţie impune mutarea ori modificarea, pentru construcţii autorizate cu caracter definitiv;

– cu cel puţin 1 lună înainte de începerea lucrărilor la drum, în cazul construcţiilor cu caracter provizoriu.

5.1. Amplasarea pomilor în localităţile urbane şi rurale se va face cu acordul administratorului drumului public.

5.2. Plantaţiile în rânduri cu arbori se execută pe ambele părţi ale drumului public, de regulă în zona de siguranţă, amplasate simetric şi paralel cu axa drumului. Alegerea speciilor şi asocierea lor în plantaţii trebuie să corespundă condiţiilor de climă şi de sol.

5.3. Distanţele minime de plantare de-a lungul drumului între arborii aceluiaşi rând depind de clasa tehnică a drumului şi de forma de bază a coroanelor arborilor:

– categoria drumului public I-IV – distanţa minimă de plantare pentru specii cu coroană piramidală este de 15 m, iar pentru cele cu coroană sferică, ovală sau tabulară – de 20 m;

– categoria drumului public V – distanţa minimă de plantare pentru specii cu coroană piramidală este de 10 m, iar pentru cele cu coroană sferică, ovală sau tabulară – de 15 m.

5.4. Se interzice plantarea pomilor în interiorul curbelor, indiferent de raza acestora.

5.5. Lăţimile fâşiilor verzi situate în profilul transversal al drumului public, în funcţie de felul plantaţiei, vor fi:

– pentru plantaţii de pomi într-un şir minimum 1,00 m;

– pentru plantaţii de arbuşti minimum 0,75-1,00 m;

– pentru gazon şi flori minimum 0,75-1,00 m.

5.6. Plantarea arborilor se poate face şi în ochiuri pătrate, amplasate pe trotuar, cu dimensiunile 1,00 m x 1,00 m, sau circular, cu diametrul de 1,00 m, care se recomandă să fie acoperite cu grătare metalice sau din beton prefabricat.

5.7. Se interzice plantarea de arbori şi arbuşti pe spaţiile necirculabile în care sunt amplasate reţele şi instalaţii edilitare subterane.

5.8. Distanţele minime de la marginea părţii carosabile până la trunchiurile de arbori şi arbuşti trebuie să fie de minimum 1,00 m, în cazul în care aceasta este încadrată de borduri denivelate, sau minimum 3 m, în celelalte cazuri.

5.9. Plantaţiile de pe zonele verzi nu vor deranja iluminatul drumului public, vizibilitatea în curbă şi la traversările pentru pietoni.

5.10. Plantaţiile cu garduri vii se execută la lucrări ornamentale, precum şi la perdele de protecţie. Gardurile vii nu trebuie să pericliteze siguranţa circulaţiei rutiere.

5.11. Curăţarea plantaţiilor în zona reţelelor electrice se face prin tăierea coroanelor arborilor, păstrându-se forma de bază respectivă.

6.1. Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice.

6.2. Condiţiile din prezentele norme tehnice conţin prevederi minime obligatorii.