Carta albă a apărării

În mod concret, prezentul document a avut în vedere Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2015-2019, aprobată de Parlament la 23 iunie 2015, Programul de Guvernare 2013-2016, Programul de acțiuni al Guvernului pentru perioada 2014-2016 și documentele relevante la nivelul NATO și UE. La elaborarea Cartei albe s-a avut în vedere o serie de factori importanți, precum: evoluțiile mediului de securitate, lecțiile desprinse din operațiile militare curente, Conceptul strategic al NATO și alte documente politico-militare aliate, viziunea strategică asumată de Uniunea Europeană în cadrul Tratatului de la Lisabona și al altor documente programatice relevante ale UE, impactul situației economico-financiare asupra bugetului de stat, precum și revizuirea strategică a apărării prevăzută în Programul de guvernare.

Actuala Cartă albă este primul document de planificare a apărării elaborat în baza noii legi care stabilește obiectivele politicii de apărare – politica sectorială în domeniul apărării naționale, măsurile și acțiunile pentru îndeplinirea acestor obiective, misiunile și cerințele specifice pentru Armata României, principalele direcții de dezvoltare a capabilităților, politicile privind managementul integrat al resurselor de apărare, precum și planul strategic de cheltuieli care descrie resursele financiare ce urmează a fi asigurate pe durata mandatului Guvernului. Cu privire la aspectele financiare, documentul are în vedere Declarația NATO adoptată cu prilejul Reuniunii la nivel înalt din Țara Galilor din septembrie 2014 și Acordul politic național privind creșterea finanțării pentru apărare, care prevede alocarea, începând cu 2017, pentru o perioadă de 10 ani, a minimum două procente din produsul intern brut pentru apărare.

Carta albă are rolul de a evidenția schimbările semnificative la nivelul mediului internațional de securitate. Astfel, apartenența României la spațiul european și euroatlantic a impus transformarea continuă a societății românești, inclusiv a organismului militar. În acest sens a fost realizată revizuirea strategică a apărării – proces politico-militar de analiză și evaluare prin care se fundamentează luarea deciziilor în domeniul apărării și îndeplinirea obiectivelor stabilite, pe baza unei abordări pragmatice a rolului forțelor armate în contextul noului mediu de securitate, marcat de schimbări profunde și complexe, precum și de constrângeri de natură financiară.

Procesul de revizuire strategică a apărării a vizat identificarea soluțiilor optime de asigurare a capabilităților necesare statului român pentru promovarea și protejarea intereselor naționale în fața riscurilor și amenințărilor curente, a celor aflate în dezvoltare și a celor viitoare, îndeplinirea angajamentelor în planul securității și apărării asumate de țara noastră în cadrul NATO și UE, precum și față de alte organisme internaționale și autorități publice naționale.

În acest context, structura revizuită de forțe va răspunde cerințelor operaționale, în concordanță cu prevederile Programului privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2027 și în perspectivă și cu standardele NATO.

Documentul conține elemente de continuitate strategică și evidențiază relevanța calității de membru NATO și UE din perspectiva angajamentelor operaționale efective, participarea la inițiativele privind dezvoltarea capabilităților de apărare derulate sub egida celor două organizații, precum și contribuțiile în cadrul proceselor de decizie europene și euroatlantice.

O secțiune importantă a documentului este dedicată managementului resurselor de apărare, acesta fiind prezentat într-o abordare modernă, multianuală, cu accent pe planificarea integrată a apărării, în scopul stabilirii capabilităților militare și de coordonare a realizării/dezvoltării și menținerii acestora, pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare.

Interesele naționale de securitate, definite în Strategia națională de apărare a țării, cuprind: garantarea caracterului național, a suveranității, independenței, unității și indivizibilității statului; apărarea integrității și inalienabilității teritoriale a țării; apărarea și consolidarea democrației constituționale și a statului de drept; protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale tuturor cetățenilor și garantarea siguranței lor; garantarea dreptului la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a persoanelor aparținând minorităților naționale; valorificarea resurselor și a poziționării geostrategice ale țării noastre în vederea atingerii nivelului de bunăstare la care cetățenii sunt îndreptățiți; reducerea decalajelor de dezvoltare și reconstrucția marilor sisteme publice; asigurarea ireversibilității apartenenței la sistemul de apărare colectivă transatlantic; consolidarea Uniunii Europene și participarea activă la procesele de integrare în interiorul acesteia.

Obiectivele naționale din domeniul apărării, stabilite prin Strategia națională de apărare a țării, sunt: consolidarea capacității naționale de apărare menite să asigure integritatea teritorială, suveranitatea și independența României, precum și securitatea poporului român; buna funcționare a justiției și asigurarea ordinii de drept; asigurarea eficienței sistemelor naționale de prevenire și gestionare a situațiilor de criză, interne și externe, militare sau de natură civilă; consolidarea securității și protecției infrastructurilor critice – energetice, de transport și cibernetice; dezvoltarea capabilităților de combatere a amenințărilor asimetrice; promovarea identității naționale, inclusiv prin prezervarea și valorificarea patrimoniului cultural și natural; consolidarea profilului României în NATO și Uniunea Europeană, prin contribuții atât conceptuale, cât și operaționale; respectarea principiilor și valorilor fundamentale ale Uniunii Europene; consolidarea parteneriatelor strategice, în mod deosebit cu Statele Unite ale Americii; asigurarea securității în regiunea Mării Negre; aprofundarea cooperării cu statele vecine și cu cele din flancul estic al NATO; intensificarea cooperării regionale în domeniul apărării; susținerea parcursului european al Republicii Moldova; promovarea intereselor politice, economice și de securitate în regiuni de relevanță strategică pentru țara noastră.

Interesele naționale de securitate și obiectivele naționale din domeniul apărării constituie fundamentul obiectivelor politicii de apărare și al misiunilor stabilite pentru Armata României.

În contextul implementării conceptului de securitate națională extinsă, apărarea națională trebuie abordată dintr-o perspectivă integratoare și multidimensională, în interdependență cu celelalte dimensiuni ale securității – ordinea publică, informațiile și contrainformațiile, diplomația, managementul situațiilor de criză, educația, sănătatea și demografia.

Mediul internațional de securitate

Potrivit evaluărilor avansate de Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2015-2019, mediul global de securitate se află într-o dinamică accentuată, care face dificilă delimitarea clară între riscurile și amenințările de tip clasic și cele asimetrice sau hibride, iar accentuarea caracterului de interdependență, instabilitatea și impredictibilitatea la nivelul sistemului de relații internaționale sunt aspecte care definesc paradigma actuală a securității și apărării.

Evoluțiile din mediul de securitate global vor fi dominate de tendințe complexe cu importanță majoră, respectiv: reconfigurarea jocurilor geostrategice regionale și globale; reafirmarea forței militare ca factor de putere în politica internațională; dezvoltarea tehnologiei informației; resurgența naționalismului și a extremismului; fragmentarea etnico- religioasă și radicalizarea ideologică, cu implicații în amplificarea fenomenului terorist; adaptarea infrastructurii critice la nevoile actuale.

În anticiparea și prevenirea problemelor de securitate la nivel internațional un rol important îl au organizațiile internaționale, atât în ceea ce privește consultarea, cât și decizia privind rezolvarea unor crize regionale. Acțiunile de încălcare a regimului internațional al tratatelor și înțelegerilor în domeniul înarmării, privind dislocarea și staționarea de capabilități militare, precum și a măsurilor de creștere a încrederii și securității în plan regional și internațional pot genera reconfigurări turbulente la nivelul relațiilor internaționale.

Conflictele și crizele regionale din zone precum Europa de Est, Balcanii de Vest, Orientul Mijlociu și nordul Africii tind să se interconecteze, putând genera efecte cumulative care impun adaptarea strategiilor de securitate și apărare la nivelul statelor și organizațiilor regionale și internaționale. Postura agresivă a unor actori statali sau nonstatali continuă să se manifeste prin acțiuni generatoare de insecuritate și dezechilibre la nivel regional și global. Strategiile pe termen lung urmărite de către aceștia sunt marcate de impredictibilitate și pot produce surprize în plan strategic.

Criza economico-financiară și crizele de securitate din Orientul Mijlociu și nordul Africii au condus la agravarea problemelor sociale, generând amplificarea fluxurilor de imigranți către statele membre ale Uniunii Europene. Asemenea fenomene au impact direct asupra dezvoltării fenomenului terorist și al crimei organizate transfrontaliere, cu predilecție a traficului ilegal de arme, traficului de droguri și persoane, precum și proliferării armelor de distrugere în masă, a tehnologiilor și materialelor nucleare.

În acest context complex, securitatea și, în mod implicit, apărarea excedează sferei de responsabilitate a unui singur stat. Astfel, se impune stabilirea unor măsuri pentru a asigura predictibilitate, coerență și consistență în întrebuințarea instrumentelor naționale de putere, atât independent, cât și în cadru aliat și al Uniunii Europene, pentru managementul unor posibile situații de criză.

În prezent, prin apartenența la sistemul de valori euroatlantic, România beneficiază de cele mai puternice garanții de securitate din întreaga sa istorie. Garantul principal al securității României rămâne Alianța Nord-Atlantică, ale cărei politici și capabilități se bazează pe principiile solidarității și indivizibilității aliate, menținerea solidității relației transatlantice, angajamentele ferme ale SUA pe continentul european, ca și pe consolidarea parteneriatelor Alianței. NATO se confruntă în prezent cu o serie de provocări fără precedent în ultimele două decenii, ca urmare a apariției unor noi crize de securitate în regiuni precum estul Europei, Orientul Mijlociu și nordul Africii.

În estul continentului, Federația Rusă depune eforturi pentru consolidarea statutului de mare putere la nivel regional, afectând traiectele europene și euroatlantice ale unor state precum Ucraina, Republica Moldova și Georgia.

În Regiunea Extinsă a Mării Negre, acțiunile de încălcare a normelor de drept internațional, prin punerea în discuție a ordinii internaționale, conservarea conflictelor înghețate, anexarea ilegală a Crimeii și intensificarea prezenței militare în regiune, au readus în atenția NATO consolidarea misiunii sale fundamentale – apărarea colectivă și validitatea aranjamentelor de securitate încheiate cu Rusia la sfârșitul secolului XX.

Regiunea Balcanilor de Vest este marcată de o tendință de perpetuare a instabilității, în pofida dorințelor statelor de integrare europeană. Menținerea la nivel regional a unui anumit potențial de destabilizare, cu rădăcini etnico-religioase, favorizează emergența extremismului, pe fondul posibilei întoarceri a luptătorilor străini care activează sub steagul unor organizații teroriste în Orientul Mijlociu și nordul Africii.

România, în calitatea sa de stat membru al NATO și UE, trebuie să continue și să își intensifice eforturile naționale pe dimensiunea de apărare și securitate, în coerență cu ceilalți aliați și parteneri, să își respecte angajamentele internaționale pentru creșterea credibilității și a profilului regional, menținându-și statutul de furnizor de securitate.

Riscuri și amenințări

Principalele riscuri și amenințări la adresa securității naționale, cu impact asupra domeniului apărării, vizează o abordare extinsă, în contextul existenței unui mix de componente neconvenționale și convenționale.

Riscul unei agresiuni militare convenționale, de joasă intensitate, dar persistentă, are o probabilitate redusă, însă poate avea un impact major asupra României sau a aliaților săi și constituie un element de interes pentru apărarea națională.

Constituirea și dislocarea unor structuri militare în proximitatea României de către unele state care nu sunt membre ale Alianței Nord-Atlantice, concomitent cu derularea unor procese de reorganizare, modernizare și înzestrare cu sisteme de armamente și mijloace de luptă moderne, de dezvoltare a capabilităților forțelor speciale cu mobilitate ridicată, a infrastructurii militare și de intensificare a exercițiilor militare de amploare nenotificate, reprezintă factori de risc la adresa securității regionale.

Menținerea conflictelor înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre și posibilitatea apariției de noi astfel de conflicte în proximitatea României au potențialul de a proiecta efecte negative la nivel regional. Totodată, existența și perpetuarea tensiunilor interetnice și a dezechilibrelor regionale sau locale în zonele de proximitate și de interes ale României pot conduce la declanșarea unor conflicte.

În prezent, România nu se confruntă cu o amenințare teroristă directă, iminentă și explicită. Cu toate acestea, apropierea geografică de zonele în care fenomenul terorist se manifestă pregnant și participarea țării noastre la acțiunile de stabilizare/reconstrucție din unele zone de criză și conflict pot constitui factori favorizanți ai unor eventuale acțiuni neconvenționale la adresa țării noastre.

Contingentele naționale care participă la misiuni în afara teritoriului României, conform angajamentelor statului român, vor fi în continuare expuse riscurilor și amenințărilor convenționale și neconvenționale generate de acțiunile forțelor, organizațiilor și grupărilor extremist-teroriste.

Radicalismul cu origini în zona Orientului Mijlociu și nordul Africii și conexiunile cu activitățile de crimă organizată de pe continentul european se vor amplifica odată cu reîntoarcerea „luptătorilor europeni” către statele de origine/rezidență.

În strânsă conexiune cu mijloacele și formele de manifestare a terorismului, criminalitatea transfrontalieră induce riscul traficării de armament și muniții.

Proliferarea armelor de distrugere în masă, a tehnologiilor și materialelor nucleare, precum și a mijloacelor letale neconvenționale va reprezenta în continuare un factor extern de risc.

Dezvoltarea potențialului de utilizare a mijloacelor chimice, biologice, radiologice și nucleare, ca instrument de descurajare și mijloc de promovare a intereselor politice sau ideologice, rămâne o preocupare importantă a unor actori statali și nonstatali. Combinația dintre armele de distrugere în masă și vectorii purtători de muniții clasice este estimată drept unul dintre cele mai importante riscuri la adresa securității euroatlantice.

Atacurile cibernetice înregistrează o amplificare fără precedent și reprezintă o importantă categorie de amenințări cu un caracter global, dificil de identificat și de contracarat. Creșterea frecvenței și complexității acestora poate genera prejudicii grave sistemelor informatice, având un impact direct asupra infrastructurii critice, inclusiv în domeniul securității și apărării. Foarte probabil, pentru amplificarea rezultatelor, atacurile cibernetice vor fi combinate cu unele acțiuni specifice, în special campanii subversive, acțiuni de spionaj sau acte de sabotaj.

Politica de apărare reprezintă un ansamblu coerent și coordonat de măsuri și acțiuni care vizează realizarea obiectivelor naționale de securitate și a obligațiilor asumate pe plan internațional în domeniul apărării, prin utilizarea tuturor instrumentelor de natură politică, diplomatică și militară mobilizate de Ministerul Apărării Naționale pentru realizarea lor.

Scopul fundamental al politicii de apărare este asigurarea deciziilor și acțiunilor în domeniul apărării care să permită garantarea suveranității, independenței, unității și integrității teritoriale a României. În vederea realizării acestuia, este necesară operaționalizarea obiectivelor naționale de securitate circumscrise domeniului apărării, stabilite prin Strategia națională de apărare a țării, Programul de guvernare, precum și a celor rezultate din documentele de planificare a apărării adoptate la nivelul NATO și al Uniunii Europene.

Bazate pe principiul cooperării și dialogului și adaptate cerințelor actualului mediu de securitate, obiectivele politicii de apărare sunt fundamentate pe necesitatea consolidării cooperării politico-militare și continuarea procesului de modernizare a forțelor armate ale României.

Pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare se vor avea în vedere cu precădere:

– valorificarea poziției geostrategice în scopul creșterii rolului geopolitic al României în cadrul NATO și UE;

– consolidarea relațiilor în cadrul parteneriatelor strategice, în special a celor cu Statele Unite ale Americii;

– fructificarea oportunității de promovare a statutului României ca pilon regional de stabilitate în flancul estic al Alianței;

– promovarea securității prin cooperare, dezvoltarea dialogului strategic și a schimbului de informații în domeniul militar;

– implementarea modelului interinstituțional de asigurare a securității naționale;

– gestionarea eficientă a tuturor resurselor (umane, financiare și materiale) disponibile.

Dezvoltarea capabilităților de apărare robuste

Primul obiectiv al politicii de apărare a României vizează dezvoltarea și optimizarea capabilităților de apărare, condiție esențială în vederea implementării și îndeplinirii celorlalte obiective asumate. În acest sens, scopul fundamental îl reprezintă realizarea unor capabilități credibile, flexibile și eficiente, destinate descurajării unei agresiuni împotriva

României și articulării unui răspuns adecvat la provocările actuale și viitoare ale mediului de securitate.

Calitatea de stat membru NATO și UE a României a determinat schimbarea rolului și misiunilor forțelor armate.

Optimizarea capabilităților de apărare se va realiza prin implementarea prevederilor Programului privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în anul 2027 și în perspectivă, având ca rezultat o structură de forțe și capabilități cu un grad sporit de sustenabilitate și interoperabilitate, flexibile, robuste, mobile, superioare din punct de vedere tehnologic, rapid dislocabile în teatru și capabile a fi angajate în operații.

Procesul de dezvoltare a capabilităților militare va urmări utilizarea în mod eficient a resurselor disponibile prin stabilirea priorităților, atât în privința capabilităților ce se pot realiza prin eforturi naționale, cât și a celor dezvoltate în comun cu alte state membre sau aliate în format multinațional (NATO, UE sau alte formate de cooperare agreate în context aliat sau european).

Prioritizarea alocării resurselor în vederea dezvoltării capabilităților de apărare va urmări consolidarea profilului României în NATO și Uniunea Europeană, prin contribuții naționale, în conformitate cu prioritățile comun agreate în cadrul celor două organizații.

Creșterea credibilității strategice în cadrul NATO și al UE

Conform Strategiei naționale de apărare a țării, unul dintre obiectivele naționale de securitate vizează consolidarea profilului țării noastre în NATO, prin contribuții operaționale și conceptuale.

În consecință, pentru consolidarea profilului strategic în NATO se vor avea în vedere următoarele direcții de acțiune:

– implementarea coerentă a măsurilor din Planul de acțiune al Alianței pentru creșterea capacității operaționale (Readiness Action Plan/RAP), precum și pregătirea și punerea la dispoziția Alianței a capabilităților pentru Forța consolidată de răspuns a NATO (Enhanced NATO Response Force/ENRF);

– intensificarea acțiunilor pentru operaționalizarea și funcționarea optimă, pe teritoriul statului român, a structurilor aliate de comandă-control (Comandamentul Diviziei Multinaționale pentru Sud-Estul Europei – Multinational Division South-East Headquarters/MND SE HQ, Unitatea de integrare a forțelor NATO – NATO Forces Integration Unit/NFIU și Modulul NATO de comunicații și informatică dislocabil), concomitent cu evidențierea importanței acestor structuri în cadru aliat;

– participarea la procesul de adaptare strategică, pe termen lung, a Alianței la noul context de securitate;

– continuarea participării la operațiile și misiunile aliate – efortul operațional se va concentra pe teatrul de operații din Afganistan, context în care vom sprijini toate demersurile aliate necesare pentru asigurarea succesului implicării NATO în această țară. În funcție de evoluția evenimentelor ne vom adapta contribuția/participarea cu forțe pentru a răspunde optim cerințelor aliate;

– creșterea profilului strategic al Mării Negre în context aliat, în principal prin intensificarea cooperării specifice cu statele membre NATO, având ca obiectiv principal asigurarea prezenței navale aliate în acest bazin maritim și evidențierea importanței regiunii pentru securitatea euroatlantică;

– respectarea angajamentelor României în calitate de stat membru NATO prin realizarea capabilităților asumate prin procesul aliat de planificare a apărării, concomitent cu identificarea celor mai potrivite modalități de a contribui la diminuarea deficitelor de capabilități identificate în cadrul acestui proces;

– continuarea participării la inițiativele de dezvoltare a capabilităților în cadru multinațional („Smart Defence” și „Framework Nation Concept”). De asemenea se vor avea permanent în vedere optimizarea și îmbunătățirea participării noastre la aceste inițiative, prin identificarea și angajarea în noi proiecte care răspund intereselor naționale;

– optimizarea contribuțiilor naționale la capabilitățile majore ale Alianței (Capabilitatea aliată de supraveghere terestră/Allied Ground Surveillance – AGS, Capabilitatea de transport aerian strategic – Strategic Airlift Capability – SAC, Flota aeriană de supraveghere și avertizare timpurie/NATO Airborne Early Warning – NAEW);

– asigurarea unei contribuții substanțiale la implementarea și buna funcționare a Structurii de comandă a NATO – încadrarea posturilor alocate României cu personal pregătit pentru a participa la îndeplinirea atribuțiilor comandamentelor aliate;

– onorarea obligațiilor financiare ce derivă din statutul României de membru NATO;

– continuarea și creșterea contribuțiilor naționale la evaluările de securitate aliate;

– continuarea participării la exerciții și activități de instruire în comun – participarea activă la Inițiativa Forțelor Interoperabile (Connected Forces Initiative/CFI) și la exercițiile înscrise în Programul militar de instruire și exerciții (Military Training & Exercise Program/MTEP); identificarea exercițiilor naționale care pot fi conectate cu cele planificate la nivel NATO și desfășurarea în comun a acestora;

– consolidarea contribuției în cadrul parteneriatelor NATO prin concentrarea efortului pe îndeplinirea angajamentului asumat prin Inițiativa de consolidare a capacităților pentru apărare (Defence Capacity Building/DCB) pentru R. Moldova și Georgia, urmărindu-se identificarea unui nivel de ambiție privind dezvoltarea capabilităților pentru angajarea consistentă în acest domeniu;

– intensificarea eforturilor la nivel național și aliat pentru asigurarea infrastructurii în vederea realizării condițiilor pentru prepoziționarea echipamentelor militare ale aliaților.

În cadrul UE se va urmări dezvoltarea profilului României, inclusiv în perspectiva asumării Președinției semestriale a Consiliului UE în a doua jumătate a anului 2019, atât prin participarea activă la procesul de luare a deciziilor în cadrul Politicii de securitate și apărare comună (PSAC) și la procesul de dezvoltare a capabilităților în formatele de cooperare multinațională oferite de Agenția Europeană de Apărare, cât și prin contribuția la operațiile și misiunile desfășurate sub egida UE.

Direcțiile de acțiune pe această dimensiune vor viza:

– consolidarea poziției României în cadrul mecanismelor decizionale cu impact asupra Politicii de securitate și apărare comună/PSAC prin promovarea și susținerea punctelor de vedere naționale cu privire la problematicile generate de noul context geopolitic și de dinamica situației de securitate la nivel regional, european și global;

– asigurarea contribuției cu forțe și capabilități militare și civile la operațiile și misiunile UE, printr-o echilibrare a efortului național, conform intereselor strategice ale României și în funcție și de alte angajamente asumate în plan internațional;

– identificarea și promovarea priorităților naționale în domeniul PSAC, în perspectiva deținerii de către România a Președinției semestriale a Consiliului UE;

– optimizarea participării la inițiativele derulate de Agenția Europeană de Apărare în domeniul capabilităților, inclusiv prin consolidarea participării la Inițiativa privind dezvoltarea și utilizarea în comun a capabilităților europene de apărare (Pooling & Sharing);

– continuarea și adaptarea participării la răspunsul rapid al UE la crize, inclusiv prin optimizarea condițiilor de întrebuințare a grupurilor tactice de luptă (EUBGs).

Consolidarea parteneriatelor strategice¹, în mod deosebit a Parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii

Parteneriatele strategice constituie un fundament temeinic

pentru construirea unor relații solide și cuprinzătoare cu statele cu care avem interese comune în domeniul securității și apărării.

Ministerul Apărării Naționale va continua să contribuie, prin acțiuni specifice, la dezvoltarea relațiilor privilegiate de cooperare în cadrul acestor formate de cooperare.

Dezvoltarea relațiilor de parteneriat strategic în domeniul apărării va urmări, în principal, următoarele direcții de acțiune:

– Aprofundarea Parteneriatului strategic România-SUA pentru secolul XXI. Acesta reprezintă un cadru extins al cooperării dintre cele două state menit să consolideze relațiile bilaterale și să contribuie la promovarea României ca vector de stabilitate și securitate în sud-estul Europei.

Parteneriatul asigură cadrul de manifestare a relațiilor excelente dintre armatele celor două țări. Cooperarea militară cu armata SUA reprezintă, de departe, segmentul cel mai consistent al relațiilor militare bilaterale ale României.

Alături de apartenența la NATO și la Uniunea Europeană, relația de parteneriat cu SUA oferă o garanție esențială pentru securitatea națională, cu valențe sporite în actualul mediu de securitate regional și internațional dificil și complex.

Consolidarea prezenței militare a SUA în România, în cadrul inițiativelor de reasigurare europeană (European Reassurance Initiative/ERI, European Activity Set/EAS) și al Operației „Atlantic Resolve”, va contribui la asigurarea securității și stabilității în regiune și la contracararea riscurilor și amenințărilor la care sunt expuse statele din flancul estic al NATO.

Angajamentul constant și de substanță al SUA pentru consolidarea relației privilegiate cu țara noastră reprezintă un element de bază pentru dezvoltarea profilului României ca membru activ al comunității transatlantice.

Consolidarea cooperării cu SUA în domeniul apărării se va axa pe:

– intensificarea cooperării la nivel politico-militar