În Monitorul Oficial nr. 79 din 3 februarie a.c. a fost publicată Norma nr. 5/2016 a Autorității de Supraveghere Financiară privind identificarea situațiilor în care se consideră că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate.
În extras
CAPITOLUL I
Obiect, domeniu de aplicare și definiții
Art. 1.
(1) Prezenta normă stabilește o serie de elemente obiective care să fundamenteze stabilirea faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, astfel cum este prevăzut la art. 43 alin. (1) sau la art. 129 din Legea nr. 246/2015 privind redresarea și rezoluția asigurătorilor, denumită în continuare Legea nr. 246/2015.
(2) Stabilirea faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate se face de către direcția din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară care exercită funcția de supraveghere, denumită în continuare direcția de supraveghere, caz în care aceasta informează imediat direcția din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară care exercită funcția de rezoluție, denumită în continuare direcția de rezoluție, conform prevederilor art. 130 din Legea nr. 246/2015. Sub rezerva condițiilor prevăzute la art. 42 alin. (2) din Legea nr. 246/2015, stabilirea faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate poate fi făcută de către direcția de rezoluție, în urma consultării direcției de supraveghere.
(3) În cazul în care direcția din cadrul Autorității de Supraveghere Financiară care exercită funcția de supraveghere stabilește că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, aceasta se va baza pe rezultatele procesului de supraveghere desfășurat conform prevederilor Legii nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, denumită în continuare Legea nr. 237/2015.
Art. 2.
Identificarea faptului că un element obiectiv cuprins la cap. II din prezenta normă s-a materializat în ceea ce privește un anumit asigurător nu trebuie să determine Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., în calitate de autoritate competentă sau în calitate de autoritate de rezoluție, după caz, să stabilească în mod automat că asigurătorul este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate și nici să ducă la aplicarea automată de instrumente de rezoluție. În mod similar, lista elementelor obiective prevăzute în prezenta normă nu este exhaustivă și, în funcție de situația concretă, pot apărea și pot fi identificate alte situații care să conducă la stabilirea faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate.
Art. 3.
Prezenta normă trebuie interpretată în coroborare cu condițiile prevăzute la art. 42 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 246/2015. În consecință, stabilirea faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate în conformitate cu prezentele reglementări nu presupune că s-au respectat toate condițiile pentru a putea fi luate măsuri de rezoluție.
Art. 4.
Dispozițiile prezentei norme trebuie de asemenea aplicate atunci când A.S.F. stabilește că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate în contextul determinării faptului că un asigurător nu mai este viabil în vederea exercitării competenței de reducere a valorii sau de conversie a datoriilor în elemente de capital în temeiul art. 126 din Legea nr. 246/2015.
Art. 5.
În sensul prezentei norme, termenii și expresiile au înțelesul prevăzut în Legea nr. 246/2015 și în Legea nr. 237/2015, în cazul în care nu sunt prevăzuți/prevăzute în Legea nr. 246/2015.
CAPITOLUL II
Elemente obiective pentru stabilirea faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate
SECȚIUNEA 1
Considerații generale
Art. 6.
În scopul stabilirii faptului că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate, așa cum este prevăzut la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 246/2015, A.S.F., atât în calitate de autoritate competentă, cât și în calitate de autoritate de rezoluție, după caz, evaluează elementele obiective în legătură cu:
a) nivelul fondurilor proprii eligibile ale unui asigurător;
b) situația privind adecvarea lichidității unui asigurător.
Art. 7.
A.S.F., în calitate de autoritate competentă sau în calitate de autoritate de rezoluție, stabilește faptul că un asigurător este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate pe baza evaluării elementelor obiective precizate la secțiunile a 2-a și a 3-a și cu luarea în considerare, după caz, a următoarelor:
a) dacă asigurătorului în cauză i-au fost impuse de către A.S.F. măsuri specifice de redresare financiară și/sau de intervenție timpurie și/sau de finanțare pe termen scurt, iar aplicarea acestor măsuri a eșuat;
b) notificările primite de către A.S.F. de la asigurătorul în cauză, în conformitate cu art. 99 sau art. 100 din Legea nr. 237/2015.
SECȚIUNEA a 2-a
Nivelul fondurilor proprii eligibile
Art. 8.
În temeiul art. 43 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 246/2015, un asigurător poate să fie considerat ca fiind în curs de a intra în dificultate sau este susceptibil de a intra în dificultate dacă:
a) încalcă sau dacă potrivit unor elemente obiective se poate concluziona că, în viitorul apropiat, acesta va încălca cerințele de capital minim (MCR), așa cum sunt acestea prevăzute în Legea nr. 237/2015, ca urmare a faptului că asigurătorul a înregistrat sau este susceptibil de a înregistra pierderi care vor conduce la deteriorarea situației financiare sau la epuizarea unei părți semnificative a fondurilor proprii, dar fără a se limita la aceasta; sau
b) deține active mai mici decât obligații sau dacă potrivit unor elemente obiective se poate concluziona că, în viitorul apropiat, va deține active mai mici decât obligații.