În Monitorul Oficial nr. 561 din 28 iulie a.c. a fost publicată Legea nr. 219/2015 privind economia socială. Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. 6 alin. (2), art. 8 şi art. 12—14, care intră în vigoare la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 34 alin. (1).


Cea mai așteptată lucrare a acestui an. Codul de procedură penală. Comentariu pe articole , disponibilă acum în Legalis® . Accesează volumul!


În extras

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1.

(1) Prezenta lege are ca obiect reglementarea domeniului economiei sociale, stabilirea măsurilor de promovare şi de sprijinire a economiei sociale.

(2) Prin prezenta lege se reglementează şi condiţiile de atestare, de către autorităţile publice, a întreprinderilor sociale şi a întreprinderilor sociale de inserţie.

Art. 2.

(1) Economia socială reprezintă ansamblul activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări.

(2) Economia socială are la bază iniţiativa privată, voluntară şi solidară, cu un grad ridicat de autonomie şi responsabilitate, precum şi distribuirea limitată a profitului către asociaţi.

Art. 3.

(1) În sensul prezentei legi, întreprinderile sociale pot fi:

a) societăţile cooperative de gradul I, care funcţionează în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată;

b) cooperativele de credit, care funcţionează în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

c) asociaţiile şi fundaţiile, care funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare;

d) casele de ajutor reciproc ale salariaţilor, care funcţionează în baza Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor şi al uniunilor acestora, republicată;

e) casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, care sunt înfiinţate şi funcţionează în baza Legii nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor, cu modificările şi completările ulterioare;

f) societăţile agricole, care funcţionează în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu modificările ulterioare;

g) orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de înfiinţare şi organizare, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale prevăzute în prezenta lege.

(2) Pot fi întreprinderi sociale federaţiile şi uniunile persoanelor juridice prevăzute la alin. (1).

Art. 4.

Economia socială se bazează pe următoarele principii:

a) prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului;

b) solidaritate şi responsabilitate colectivă;

c) convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau interesele unei colectivităţi;

d) control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate;

e) caracter voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei sociale;

f) personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţă faţă de autorităţile publice;

g) alocarea celei mai mari părţi a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivităţi sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor.

Art. 5.

(1) Economia socială contribuie la dezvoltarea comunităţilor locale, crearea de locuri de muncă, implicarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil, prevăzut de prezenta lege, în activităţi cu caracter social şi/sau activităţi economice, facilitând accesul acestora la resursele şi serviciile comunităţii.

(2) Economia socială are următoarele obiective:

a) consolidarea coeziunii economice şi sociale;

b) ocuparea forţei de muncă;

c) dezvoltarea serviciilor sociale.

(3) îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alin. (2) se realizează, în principal, prin următoarele activităţi de interes general:

a) producerea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări care contribuie la bunăstarea comunităţii sau a membrilor acesteia;

b) promovarea, cu prioritate, a unor activităţi care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru încadrarea persoanelor aparţinând grupului vulnerabil;

c) dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupul vulnerabil;

d) dezvoltarea serviciilor sociale pentru creşterea capacităţii de inserţie pe piaţa muncii a persoanelor din grupul vulnerabil.

Art. 6.

(1) În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) activitate de interes general — orice activitate din domeniul economic, cultural-artistic, social, educaţional, ştiinţific, al sănătăţii, sportului, locuirii, protecţiei mediului, menţinerii tradiţiilor, al cărei scop final este îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 5 alin. (2);

b) activitate cu caracter social — activitate care urmăreşte interesul general, în realizarea nevoilor sociale ale grupurilor vulnerabile, a prevenirii şi combaterii riscului de excluziune socială şi a promovării incluziunii sociale;

c) activitate economică — orice activitate generatoare de venit;

d) întreprindere socială — orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară activităţi în domeniul economiei sociale, care deţine un atestat de întreprindere socială şi respectă principiile prevăzute la art. 4;

e) întreprindere socială de inserţie — întreprinderea socială care îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1);

f) atestat de întreprindere socială — forma prin care se recunoaşte contribuţia întreprinderilor sociale la dezvoltarea domeniului economiei sociale;

g) marca socială — forma de certificare a întreprinderilor sociale de inserţie în scopul recunoaşterii contribuţiei directe a acestora la realizarea interesului general şi/sau la îmbunătăţirea situaţiei grupului vulnerabil;

h) grup vulnerabil — persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai, în conformitate cu prevederile art. 6 lit. p) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011.

(2) Apartenenţa la grupul vulnerabil se dovedeşte prin acte eliberate de autorităţi sau, după caz, alte categorii de persoane juridice cu competenţe în domeniu. Modalitatea de certificare a apartenenţei la grupul vulnerabil se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 7.

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sprijină activităţile de economie socială prin:

a) recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale prin acordarea atestatului de întreprindere socială;

b) recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale de inserţie prin acordarea mărcii sociale;

c) dezvoltarea mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor sociale de inserţie;

d) promovarea şi susţinerea dezvoltării resurselor umane din domeniul economiei sociale;

e) participarea la activităţi de economie socială prin colaborare în diferite forme, potrivit legii;

f) înfiinţarea de centre de informare şi consiliere în domeniul economiei sociale.

CAPITOLUL II

Întreprinderea socială

Art. 8.

(1) Statutul de întreprindere socială se recunoaşte prin acordarea unui atestat de întreprindere socială, denumit în continuare atestat.

(2) Atestatul se acordă la solicitarea persoanelor juridice prevăzute la art. 3 pe baza actelor de înfiinţare şi funcţionare.

(3) Atestatul certifică scopul social al întreprinderii sociale şi conformarea acesteia la principiile enunţate la art. 4.

(4) Atestatul se acordă acelor întreprinderi sociale care dispun prin actele de înfiinţare şi funcţionare respectarea următoarelor criterii:

a) acţionează în scop social şi/sau în interesul general al comunităţii;

b) alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare;

c)â se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale;

d) aplică principiul echităţii sociale faţă de angajaţi, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferenţe care să depăşească raportul de 1 la 8.

(5) Atestatul se eliberează de către agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a municipiului Bucureşti, denumită în continuare agenţie de ocupare, prin compartimentul pentru economie socială, prevăzut la art. 24 alin. (2).

(6) Atestatul se acordă pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea prelungirii, dacă se face dovada că sunt respectate condiţiile care au stat la baza acordării acestuia.

(7) Procedura de acordare a atestatului, precum şi condiţiile de suspendare sau retragere a acestuia se reglementează prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.

Art. 9.

(1) Întreprinderea socială are următoarele obligaţii:

a) de a comunica agenţiei de ocupare orice modificări ale actelor de înfiinţare sau constitutive, în termen de 15 zile de la modificare;

b) de a comunica agenţiei de ocupare rapoartele de activitate şi situaţiile financiare anuale; compartimentul judeţean pentru economie socială are obligaţia să asigure consultarea acestor documente de către orice persoană interesată;

c) de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, raportul social anual privind activitatea desfăşurată şi situaţiile financiare anuale în Registrul unic de evidenţă a întreprinderilor sociale, prevăzut la art. 27.

(2) Întreprinderile sociale se supun controlului cu privire la respectarea condiţiilor legale de desfăşurare a activităţii, anual, pentru a se verifica respectarea criteriilor care au stat la baza eliberării atestatului de întreprindere socială.

(3) Controalele prevăzute la alin. (2) se realizează de către organele de control ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.