În Monitorul Oficial nr. 550 din 24 iulie a.c. a fost publicată Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor. Prezenta lege intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data de 27 iulie 2015.

Cea mai așteptată lucrare a acestui an. Codul de procedură penală. Comentariu pe articole , disponibilă acum în Legalis® . Accesează volumul!

În extras

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1.

(1) Fondul de garantare a asiguraţilor, denumit în continuare Fondul, se constituie ca persoană juridică de drept public. Organizarea şi funcţionarea Fondului se stabilesc prin statut propriu aprobat de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului.

(2) Sediul Fondului este în municipiul Bucureşti

Art. 2.

(1) Fondul, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător.

(2) Pentru înlesnirea raporturilor de drept internaţional privat în materia insolvenţei unui asigurător, Fondul poate încheia acorduri de cooperare cu scheme de garantare în domeniul asigurărilor din alte state şi cu alte părţi interesate în dezvoltarea protecţiei deţinătorilor de poliţe de asigurare.

(3) Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5. În cazul în care disponibilităţile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creanţele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului cu resursele financiare prevăzute de prezenta lege.

(4) Fondul poate desfăşura şi activitatea de administrator special în procedura de redresare financiară a asigurătorilor ori de lichidator în procedura de lichidare voluntară a asigurătorilor, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare.

Art. 3.

Asigurătorii autorizaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară, inclusiv sucursalele acestora care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, sunt obligaţi să contribuie la Fond în condiţiile prezentei legi.

Art. 4.

(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a).creanţa de asigurări — creanţele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanţe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilităţile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizaţii, precum şi primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare;

  1. a) creditorii de asigurări sunt, după caz:

(i) persoana asigurată — persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare;

(ii) beneficiarul asigurării — terţa persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, asigurătorul debitor urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat;

(iii) persoană păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) — persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;

  1. b) contribuţie — suma nerambursabilă datorată Fondului de către asigurătorii autorizaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară, inclusiv de sucursalele asigurătorilor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, conform prevederilor prezentei legi;
  2. c) despăgubire/indemnizaţie — suma pe care Fondul o plăteşte fiecărui creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, în limita plafonului de garantare şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege;
  3. d) plafon de garantare — nivelul maxim al garantării pe un creditor de asigurare al asigurătorului în faliment, stabilit conform prevederilor prezentei legi.

(2) Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentei legi şi care nu au fost definite la alin. (1) au semnificaţia prevăzută la art. 3 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, la art. 5 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi la art. 2 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Sunt exceptaţi din categoria creditorilor de asigurări persoanele semnificative ale asigurătorului aflat în procedura de faliment, astfel cum sunt definite la art. 2 lit. A pct. 11 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL II

Resursele financiare şi utilizarea acestora

Art. 5.

(1) Resursele financiare ale Fondului provin din următoarele surse:

a) contribuţii de la asigurători;

b) dobânzi şi penalităţi de întârziere din plata cu întârziere a contribuţiilor de către asigurători;

c) sume din fructificarea disponibilităţilor;

d) sume din recuperarea creanţelor Fondului;

e) sume din alte surse, stabilite potrivit legii;

f) împrumuturile de la instituţiile de credit sau împrumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului.

(2) Disponibilităţile Fondului astfel constituite sunt plasate în instrumente purtătoare de dobândă, la instituţii de credit, în

instrumente ale pieţei monetare, în titluri de stat sau titluri ale administraţiei publice locale, precum şi în plasamente stabilite prin legislaţia în vigoare.

(3) Strategia de investire a resurselor Fondului are în vedere

plasarea acestora în condiţii de siguranţă, urmărind minimizarea riscurilor, asigurarea eficienţei şi a lichidităţii. Strategia de investire a resurselor Fondului se elaborează de către acesta, se avizează de Consiliul de administraţie al Fondului şi se aprobă de Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară.

Art. 6.

(1) Contribuţiile datorate Fondului de către asigurători se calculează separat pe cele două categorii de asigurări, respectiv asigurări generale şi asigurări de viaţă, pe baza evidenţelor contabile lunare ale acestora, aplicându-se o cotă procentuală stabilită conform prevederilor alin. (3).

(2) Cota procentuală a contribuţiilor nu va putea depăşi 10% din primele brute încasate de asigurători din activitatea de asigurări directe.

(3) Cota procentuală se stabileşte distinct pentru cele două categorii de asigurări, prin reglementări ale Autorităţii de Supraveghere Financiară, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului.

(4) În caz de deficit al Fondului, pentru acoperirea obligaţiilor generate de aplicarea prezentei legi, Autoritatea de Supraveghere Financiară poate majora în cursul anului cota procentuală luată în calcul la stabilirea contribuţiei, cu respectarea limitei prevăzute la alin. (2).

Art. 7.

(1) Contribuţia datorată Fondului de către asigurători se virează lunar în contul Fondului, în moneda naţională — leu, până în ultima zi lucrătoare a lunii următoare celei pentru care se face raportarea.

(2) Contribuţiile datorate şi virate în contul Fondului de către asigurători nu se restituie.

Art. 8.

(1) Asigurătorii sunt obligaţi să întocmească şi să transmită lunar Fondului, până în ultima zi lucrătoare a lunii curente pentru luna anterioară, raportările privind modul de constituire şi de virare a contribuţiei datorate, distinct pe cele două categorii de asigurări, respectiv asigurări generale şi asigurări de viaţă.

(2) Odată cu transmiterea raportărilor, asigurătorii anexează o declaraţie pe propria răspundere, sub semnătura reprezentantului legal al acestora, sub sancţiunile prevăzute de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru infracţiunile de înşelăciune şi/sau de fals în declaraţii, prin care se atestă că datele şi/sau informaţiile transmise sunt reale, corecte şi complete.

Art. 9.

(1) Actul prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată a unui asigurător la Fond, întocmit de Fond, constituie titlu de creanţă. Titlul de creanţă va cuprinde suma restantă totală datorată drept contribuţie la Fond de către asigurător şi termenul maxim de 10 zile care curge începând cu data comunicării actului prin care se individualizează obligaţia de plată, în care acesta poate plăti obligaţia de bunăvoie.

(2) Dacă la data scadenţei stabilită la alin. (1) datoria restantă prevăzută în titlul de creanţă nu a fost plătită, acesta devine titlu executoriu, în baza căruia Fondul va declanşa procedura de executare silită a creanţelor, conform dispoziţiilor Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată.

(3) Sumele virate la Fond cu titlu de contribuţie nu pot fi urmărite silit decât pentru îndeplinirea obligaţiilor pentru care au fost constituite.

(4) Pentru neplata la termen a sumelor datorate Fondului se aplică dobânzi şi penalităţi de întârziere, calculate în conformitate cu reglementările aplicabile pentru colectarea creanţelor fiscale. Dobânzile şi penalităţile vor fi virate în contul Fondului.

Art. 10.

Resursele financiare ale Fondului vor fi utilizate pentru plata despăgubirilor/indemnizaţiilor rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate cu asigurătorul aflat în procedură de faliment.