În Monitorul Oficial nr. 921 din 17 decembrie a.c. a fost publicată Legea nr. 167/2014 privind exercitarea profesiei de bonă, lege care va intra în vigoare la data de 18 martie 2015.
Codul penal. Comentariu pe articole – Comandă acum în Legalis®
În extras
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1.
Prezenta lege reglementează exercitarea profesiei de bonă în scopul asigurării serviciilor specializate de îngrijire şi supraveghere a copilului.
Art. 2.
Exercitarea profesiei de bonă se realizează conform următoarelor principii:
a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;
c) primordialitatea responsabilităţii reprezentantului legal al copilului cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului;
d) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;
e) respectarea demnităţii copilului;
f) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.
Art. 3.
Beneficiarul serviciilor de îngrijire şi supraveghere oferite de bonă este copilul care necesită supraveghere şi îngrijire pe timpul zilei.
Art. 4.
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) bonă — persoana fizică, cetăţean român sau străin, cu domiciliul ori reşedinţa legală în România, calificată potrivit prevederilor legale să desfăşoare servicii de îngrijire şi supraveghere a copilului;
b) copil — persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi care nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit legii;
c) domiciliul/reşedinţa copilului — locul unde reprezentantul legal al copilului la care acesta locuieşte în mod statornic sau locul unde reprezentantul legal al copilului declară că îşi are locuinţa principală/secundară;
d) domiciliul/reşedinţa bonei — locul unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală/secundară conform Codului civil;
e) servicii de îngrijire şi supraveghere a copilului — servicii instructiv-educative prin care se asigură îngrijirea, creşterea, protecţia, educaţia şi învăţarea copilului, folosind metode variate şi alternative de educare şi asistare a copilului.
CAPITOLUL II
Exercitarea profesiei de bonă
Art. 5.
(1) Poate exercita profesia de bonă orice persoană fizică dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
a) este cetăţean român sau străin cu domiciliul/reşedinţa, de regulă, în aceeaşi localitate cu domiciliul/reşedinţa copilului;
b) este cetăţean străin cu drept de muncă în România şi posedă un titlu oficial de calificare recunoscut sau echivalat pentru profesia de bonă;
c) are capacitate deplină de exerciţiu, în condiţiile legii;
d) este aptă din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei; îndeplinirea acestei condiţii se dovedeşte cu certificat medical eliberat în condiţiile legii;
e) este aptă din punct de vedere psihologic; îndeplinirea acestei condiţii se dovedeşte cu raportul de evaluare eliberat în condiţiile legii;
f) nu are antecedente penale, cu excepţia faptelor săvârşite din culpă, dovedite prin certificat de cazier judiciar.
(2) Prin titlu oficial de calificare a bonelor se înţelege:
a) certificatul obţinut în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 375/2002, republicată;
b) diploma, certificatul sau un alt titlu de bonă, recunoscute ori echivalate în conformitate cu prevederile Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Documentele care atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) lit. d)—f) se actualizează anual.