În Monitorul Oficial nr. 669 din 11 septembrie a.c. a fost publicat Ordinul nr. 1442/2014 al Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice privind aprobarea Procedurii referitoare la selectarea metodelor de estimare şi a factorilor de emisie necesari estimării nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră.


Citește acum cele mai noi volume din Raftul Legalis® – Noul Cod penal și Noul Cod de procedură penală


În extras

Aplicabilitate

Art. 1.

Prezenta procedură reglementează totalitatea aspectelor cu privire la procesul de selectare a metodelor de estimare şi a factorilor de emisie necesari estimării nivelului emisiilor/reţinerilor prin sechestrare a gazelor cu efect de seră, în vederea construirii optime a Inventarului naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră (INEGES).

Art. 2.

Autoritatea competentă reprezintă instituţia responsabilă pentru activităţile de selectare a metodelor de estimare şi a factorilor de emisie necesari estimării nivelului emisiilor/reţinerilor prin sechestrare a gazelor cu efect de seră.

Art. 3.

Datele şi informaţiile necesare realizării INEGES sunt furnizate conform Hotărârii Guvernului nr. 1.570/2007 privind înfiinţarea Sistemului naţional pentru estimarea nivelului emisiilor antropice din surse sau al reţinerilor prin sechestrare a tuturor gazelor cu efect de seră, reglementate prin Protocolul de la Kyoto, cu modificările şi completările ulterioare.

SECŢIUNEA a 2-a

Definiţii

Art. 4.

În înţelesul prezentei proceduri, expresiile şi termenii folosiţi au următoarele semnificaţii:

1. arbori de decizie — diagramă de flux prin care se descriu paşii ordonaţi specifici care trebuie urmaţi pentru a dezvolta un inventar sau o componentă a inventarului în acord cu principiile bunei practici;

2. CRF (Common Reporting Format) — formatul comun de raportare;

3. date de activitate — date cantitative privind activităţile antropice generatoare de emisii de GES şi/sau de reţineri prin sechestrare a dioxidului de carbon, într-o perioadă de timp determinată (consumuri de combustibili, consumuri de materii prime, producţii industriale, volume de lemn recoltate pe categorii, suprafeţe de pădure pe categorii etc.);

4. documentele relevante oficiale — Liniile directoare IPCC privind elaborarea inventarelor naţionale de GES, revizuite în 1996, Ghidul IPCC de bune practici şi management al incertitudinilor cu privire la elaborarea inventarelor naţionale de GES, Ghidul IPCC de bune practici privind folosinţa terenurilor, schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor şi silvicultură şi deciziile Conferinţei Părţilor la UNFCCC şi la Protocolul de la Kyoto;

5. estimarea emisiilor — determinarea valorii unei cantităţi sau a incertitudinii asociate acesteia prin utilizarea unei formule de calcul;

6. GES — gaze cu efect de seră conform anexei A la Protocolul de la Kyoto;

7. INEGES—Inventarul naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră;

8. IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) — Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice;

9. NIR— Raportul inventarului naţional;

10. tabele CRF — tabele conţinând date cantitative şi calitative specifice INEGES, generate prin utilizarea aplicaţiei informatice „CRF Reporter”;

11. UNFCCC (United Nations Framework Convention on Climate Change) — Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.

SECŢIUNEA a 3-a

Principii

Art. 5.

Pregătirea şi transmiterea INEGES trebuie să fie realizate în conformitate cu principiile definite în documentele relevante oficiale, astfel:

a) transparenţa inventarului — premisele şi metodologiile utilizate pentru pregătirea INEGES trebuie explicate clar pentru a facilita înţelegerea procesului de pregătire a INEGES, potenţiala reconstituire a acestuia şi evaluarea INEGES de către experţi independenţi în cadrul procesului anual de revizuire şi de către public;

b) consecvenţa inventarului — INEGES trebuie să fie consecvent la nivelul tuturor elementelor sale cu inventarele aferente celorlalţi ani din perioada analizată. INEGES este considerat consecvent dacă aceleaşi metodologii au fost utilizate pentru anul de bază şi pentru cei subsecvenţi şi dacă seturi de date consecvente sunt utilizate pentru estimarea emisiilor din surse sau a reţinerilor prin sechestrare a dioxidului de carbon;

c) comparabilitatea inventarului — estimările emisiilor şi ale reţinerilor prin sechestrare raportate de către fiecare ţară inclusă în anexa I la UNFCCC trebuie să fie comparabile cu cele raportate de celelalte ţări incluse în anexa I la UNFCCC. În acest scop, ţările incluse în anexa I trebuie să ţină seama de prevederile documentelor relevante oficiale;

d) caracterul complet al inventarului — inventarul acoperă toate sursele şi toate reţinerile prin sechestrare, toate gazele, incluse în Liniile directoare IPCC, şi toate celelalte categorii existente relevante sursă/reţinere prin sechestrare, specifice ţărilor incluse în anexa I la UNFCCC. Completitudinea semnifică, de asemenea, acoperirea geografică în totalitate a surselor şi reţinerilor prin sechestrare;

e) acurateţea inventarului — reprezintă gradul de exactitate a estimării emisiilor sau reţinerilor prin sechestrare. Estimările trebuie să fie precise, în sensul că nu sunt în mod sistematic nici mai mici şi nici mai mari decât nivelul real al emisiilor sau al reţinerilor prin sechestrare, şi incertitudinile trebuie reduse cât de mult este posibil. Metodologii adecvate vor fi utilizate în acord cu îndrumările IPCC privind bunele practici pentru a promova acurateţea la nivelul inventarelor.