În Monitorul Oficial nr. 612 din 19 august a.c. a fost publicat Ordinul nr. 71/2014 al Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei privind aprobarea certificării Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” — S.A. ca operator de transport şi de sistem al sistemului electroenergetic naţional.
În extras
AVIZ AL COMISIEI
din 14.10.2013
în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 şi al articolului 10 din Directiva 2009/73/CE — România — Certificare a Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica — S.A.”
I. Procedura
La data de 15 august 2013, Comisia a primit o notificare din partea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (denumită în continuare „ANRE”), în conformitate cu articolul 10 alineatul (6) din Directiva 2009/72/CE (denumită în continuare „directiva privind energia electrică”), cu privire la un proiect de decizie de certificare a Companiei Naţionale de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” — S.A. (denumită în continuare „Transelectrica”) ca operator de sistem independent (Independent System Operator — ISO) pentru reţeaua de transport al energiei electrice din România.
În temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 714/2009 (denumit în continuare „regulamentul privind energia electrică”), Comisiei îi revine sarcina de a examina proiectul de decizie notificat şi de a transmite un aviz autorităţii naţionale de reglementare relevante cu privire la compatibilitatea deciziei cu articolul 10 alineatul (2) şi cu articolul 9 din directiva privind energia electrică.
II. Descrierea deciziei notificate
Transelectrica operează reţeaua de transport de energie electrică din România.
În prezent, Transelectrica este deţinută de către statul român (58,688 %), S.C. Fondul Proprietatea (13,499 %), S.I.F. Oltenia (7,04 %) şi de către alţi acţionari (20,8 %), fiecare deţinând mai puţin de 3 % din acţiunile societăţii Transelectrica1. Aceasta este listată la Bursa de Valori din România. Ea urmăreşte să fie certificată prin aplicarea modelului operatorului independent de sistem (denumit în continuare „modelul ISO”), astfel cum se menţionează la articolul 9 alineatul (8) din directiva privind energia electrică.
În proiectul de decizie, ANRE analizează dacă cerinţele de certificare a societăţii Transelectrica ca ISO sunt îndeplinite, ţinând cont de dispoziţiile legislaţiei româneşti de punere în aplicarea directivei privind energia electrică ANRE consideră că Transelectrica poate fi certificată preliminar ca un operator de transport şi de sistem pentru reţeaua de transport cu condiţia ca Transelectrica:
„În termen de şase luni de la data prezentei decizii Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice «Transelectrica» — S.A. are obligaţia să îndeplinească în integralitate condiţiile prevăzute la art. 34 alin. (1) lit. a), b) si c), alin. 2) şi alin. 3) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/20122, inclusiv prin eliminarea posibilităţii de a se exercita asupra sa sau asupra activităţii sale sau asupra proprietarului reţelei electrice de transport, prin orice mijloace de coordonare, de subordonare sau prin orice alte mijloace, influenţe decisive/determinante de către o persoană care exercită controlul sau vreun drept asupra unui operator economic care desfăşoară oricare dintre activităţile de producere sau de furnizare de energie electrică sau de gaze naturale”.3
III. Observaţii
Pe baza prezentei notificări, Comisia face următoarele observaţii cu privire la proiectul de decizie.
1. Alegerea modelului ISO
În conformitate cu articolul 9 alineatul (8) litera (a) din directiva privind energia electrică, modelul ISO poate fi aplicat în cazurile în care, la data de 3 septembrie 2009, sistemul de transport a aparţinut unei întreprinderi integrate vertical (denumită în continuare „IIV”).
Pentru a se stabili dacă se poate aplica modelul ISO la Transelectrica, este necesar să se evalueze în primul rând dacă Transelectrica a fost parte a unei IIV la data de 3 septembrie 2009. La data de 3 septembrie 2009, unicul acţionar care deţinea controlul asupra societăţii Transelectrica era statul român, care, în acelaşi timp şi prin intermediul aceluiaşi minister (la momentul respectiv Ministerul Economiei şi Comerţului, în prezent Ministerul Economiei), deţinea pachete mari de acţiuni, inclusiv pachete prin care exercita controlul într-un număr important de societăţi comerciale din România, active în producţia, distribuirea şi furnizarea de energie electrică, precum şi de gaze. În decizia sa preliminară, ANRE menţionează că ministerul poate fi astfel considerat o întreprindere integrată vertical din care Transelectrica făcea parte. La momentul respectiv, Ministerului Economiei şi Comerţului i-a fost atribuită şi competenţa de a gestiona proprietăţile statului în domeniul electricităţii, inclusiv al transportului de energie electrică.
Comisia este de acord că alegerea modelului ISO este, în principiu, legitimă, considerând că sistemul de transport vizat aparţinea unei IIV la data de 3 septembrie 2009. Cu toate acestea, având în vedere aspectele următoare, Comisia consideră că alegerea modelului ISO este, totuşi, nepotrivită în cazul de faţă, întrucât gradul de separare între autorităţile publice care trebuie să existe în Cazurile de aplicare a modelului ISO nu a fost atins.
Gestionarea drepturilor de proprietate ale statului român asupra Transelectrica a fost transferată, începând cu 3 septembrie 2009, Ministerului Finanţelor Publice, care exercită toate drepturile şi îşi asumă toate obligaţiile statului român ca acţionar la Transelectrica, deţinând majoritatea drepturilor de vot reprezentate. Ministerul îşi exercită aceste drepturi prin numirea de reprezentanţi în adunarea generală a societăţii Transelectrica, care, cu majoritate simplă, numeşte şi revocă, inter alia, membrii consiliului de supraveghere al societăţii Transelectrica, stabileşte bugetul acesteia şi îi aprobă planul de management şi strategia.4 De asemenea, statul român deţine interese importante, inclusiv interese care conferă control, în principalele societăţi din România care au ca obiect de activitate generarea, furnizarea şi distribuirea energiei electrice, precum şi în principalele societăţi de producţie, furnizare şi distribuire a gazului. Drepturile de proprietate ale statului român asupra acestor societăţi sunt exercitate de către Departamentul pentru Energie.
Comisia reaminteşte că, în conformitate cu normele modelului ISO, proprietatea asupra sistemului de transport este, prin definiţie, deţinută de o altă persoană decât ISO. Această persoană, deţinătorul sistemului, este strict limitată în exercitarea drepturilor de proprietar. În plus, ea este supusă unor obligaţii specifice, care au drept obiectiv să oferă ISO posibilitatea să îşi îndeplinească atribuţiile de transport în mod independent faţă de deţinătorul sistemului.
Totuşi, în cazul de faţă, reţeaua de transport operată de Transelectrica este parţial deţinută de însăşi Transelectrica în mod direct şi parţial de către statul român. Intr-adevăr, statul român deţine aproximativ 55%, în termeni de valoare, din reţeaua de transport al energiei electrice. Transelectrica deţine în mod direct o cotă de aproximativ 45%. Cota de proprietate deţinută de Transelectrica nu va face decât să crească, întrucât activele nou-achiziţionate nu pot reveni decât societăţii Transelectrica. În plus, astfel cum se explică în detaliu mai jos, există legături directe şi indirecte între Transelectrica şi Departamentul pentru Energie, care exercită drepturile de proprietate ale statului într-un număr de întreprinderi în domeniul furnizării şi generării de energie electrică.
Comisia constată că, în cazul de faţă, având în vedere faptul că Transelectrica deţine 45% din activele de transport de energie electrică, ISO este în prea mare măsură aceeaşi persoană cu deţinătorul sistemului. Acesta nu reprezintă fondul tipic pentru care a fost creat modelul ISO, şi anume o situaţie în care o societate energetică integrată vertical, care a fost reticentă să îşi vândă activele de transport, ar putea plasa operarea lor în mâinile unui operator complet separat, împiedicând astfel orice conflicte de interese cu privire la operarea reţelei. Această separare este absentă în cazul de faţă, dat fiind că Transelectrica deţine o proporţie semnificativă, şi din ce în ce mai mare, din activele reţelei de transport de energie electrică.
Prin urmare, Comisia este de părere că modelul ISO nu este cel mai potrivit pentru a fi aplicat societăţii Transelectrica. În schimb, Comisia consideră că separarea drepturilor de proprietate în cadrul statului ar constitui o opţiune mai adecvată pentru a asigura separarea efectivă a activităţilor de transport de interesele statului în materie de furnizare şi generare de energie electrică.
Atât în cadrul modelului ISO, cât şi în al celui de separare a drepturilor de proprietate, separarea efectivă în cadrul statului trebuie să fie asigurată în cazul în care separarea are ioc între autorităţile publice. Articolul 9 alineatul (6) din directiva privind energia electrică oferă statului posibilitatea, în contextul modelului separării drepturilor de proprietate şi în scopul conformării cu cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d), de a controla activităţile de transport, precum şi cele de generare, producţie şi/sau furnizare. Cu toate acestea, activităţile respective sunt exercitate de către entităţi publice separate. Această dispoziţie se aplică şi modelului ISO.5 În acest context, două organisme publice separate ar trebui, deci, să fie considerate drept două persoane distincte şi ar trebui să fie în măsură să controleze activităţile de generare şi/sau furnizare, pe de o parte, şi activităţile de transport, pe de altă parte, cu condiţia să se poată demonstra că ele nu sunt sub influenţa comună a unei alte entităţi publice, încălcând regulile privind separarea. Organismele publice în cauză trebuie să fie separate efectiv. În aceste cazuri, trebuie să se demonstreze că cerinţele de la articolul 9 alineatul (1) literele (b), (c) şi (d) din directiva privind energia electrică sunt respectate în mod corespunzător.
Conform legislaţiei române, prim-ministrul conduce guvernul şi coordonează activităţile membrilor săi, în limitele obligaţiilor lor prevăzute prin lege6. Îndatoririle legale ale ministerelor sunt diferite şi sunt stabilite prin legi diferite, corespunzătoare domeniilor respective. Ministerele sunt entităţi juridice distincte, fără nicio subordonare între ele. În conformitate cu articolul 93 alineatul (19) din Legea nr. 123/2013, orice acţiune împotriva independenţei OTS este considerată ca o încălcare a legii, întrucât Departamentul pentru Energie este un departament separat din punct de vedere juridic, el este subordonat coordonării de către ministrul economiei.
Comisia consideră că Departamentul pentru Energie nu poate fi considerat ca fiind un organism public separat de Ministerul Economiei în sensul articolului 9 alineatul (6) din directiva privind energia electrică. Comisia ar putea fi de acord cu faptul că Ministerul Finanţelor Publice, pe de o parte, şi Ministerul Economiei, pe de altă parte, pot fi considerate organisme publice independente în sensul articolului 9 alineatul (6) din directiva privind energia electrică. Totuşi, Comisia consideră că nu a fost demonstrat suficient că prim-ministrul nu poate interfera cu ministrul finanţelor publice, pe de o parte, şi cu Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie, pe de altă parte. De exemplu, nu s-a demonstrat că prim-ministrul nu are competenţa de a da instrucţiuni acestor organisme publice.