Implementarea Ghidului ESMA cu privire la politicile şi practicile de remunerare

[astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. (1) din Directiva privind pieţele instrumentelor financiare („MiFID“)], inclusiv instituţiilor de credit atunci când furnizează servicii de investiţii, societăţilor de administrare a OPCVM-urilor (organisme de plasament colectiv în valori mobiliare) şi administratorilor externi ai fondurilor de investiţii alternative (AFIA) atunci când aceştia furnizează servicii de investiţii de tipul administrării portofoliilor individuale sau servicii conexe [în sensul art. 6 alin. (3) lit. (a) şi (b) din Directiva OPCVM şi al art. 6 alin. (4) lit. (a) şi (b) din Directiva AFIA]; şi

b) autorităţilor competente.

2. Prezentul ghid se aplică în legătură cu furnizarea serviciilor de investiţii enumerate în secţiunea A din anexa I la Directiva MiFID şi a serviciilor conexe enumerate în secţiunea B a aceleiaşi anexe.

3. Prezentul ghid abordează situaţiile în care serviciile sunt furnizate clienţilor de retail şi ar trebui, de asemenea, să se aplice, în măsura în care prezintă relevanţă, atunci când serviciile sunt furnizate clienţilor profesionali.

4. Prezentul ghid se aplică după 60 de zile calendaristice de la data cerinţei de raportare menţionate la alin. 11.

II.

Definiţii

5. Cu excepţia cazurilor în care se menţionează altfel, termenii utilizaţi în Directiva privind pieţele instrumentelor financiare au acelaşi înţeles în prezentul ghid. În sensul prezentului ghid se aplică următoarele definiţii:

– autoritate competentă – o autoritate desemnată de un stat membru în temeiul art. 48 din Directiva privind pieţele instrumentelor financiare să îndeplinească atribuţiile prevăzute în MiFID;

– Directiva privind pieţele instrumentelor financiare – Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE şi 93/6/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului;

– Directiva de punere în aplicare a MiFID – Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind cerinţele organizatorice şi condiţiile de funcţionare ale întreprinderilor de investiţii şi termenii definiţi în sensul directivei menţionate;

– Regulamentul ESMA – Regulamentul (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei;

– conducere superioară – persoana sau persoanele care conduc efectiv activitatea firmei de investiţii [a se vedea art. 2 alin. (9) din Directiva de punere în aplicare a MiFID];

– persoană(e) relevantă(e)1 – persoanele care au un impact semnificativ asupra serviciului furnizat şi/sau a comportamentului corporativ al firmei, inclusiv persoanele care fac parte din personalul de primă linie lucrând direct cu clienţii, personalul de vânzări şi/sau alţi membri ai personalului implicaţi în mod indirect în furnizarea serviciilor de investiţii şi/sau conexe, a căror remunerare poate genera stimulente necuvenite pentru a acţiona împotriva interesului clienţilor lor. Acestea includ persoanele care supraveghează echipa de vânzări (cum sunt superiorii ierarhici) şi care pot fi stimulate să exercite presiuni asupra personalului de vânzări sau analiştii financiari ale căror lucrări pot fi utilizate de personalul de vânzări pentru a determina clienţii să ia decizii investiţionale. Persoanele implicate în soluţionarea reclamaţiilor, tratarea creanţelor, menţinerea clienţilor şi în proiectarea şi dezvoltarea de produse constituie alte exemple de „persoane relevante“. De asemenea, persoanele relevante includ agenţii delegaţi ai firmei.2

– remuneraţie – toate formele de plată sau prestaţii acordate în mod direct sau indirect de către firme persoanelor relevante în legătură cu furnizarea de servicii de investiţii şi/sau conexe clienţilor. Forma de remunerare poate fi financiară (cum ar fi în numerar, acţiuni/părţi sociale, opţiuni, anulări ale împrumuturilor către persoanele relevante în momentul concedierii, contribuţii la pensie, remunerare de către părţi terţe, de exemplu, prin modele de cote de profit, măriri de salariu) sau nefinanciară (cum ar fi avansare în carieră, asigurare de sănătate, reduceri ori indemnizaţii speciale pentru maşină sau telefon mobil, deconturi generoase de cheltuieli, seminare în destinaţii exotice etc.);

– criterii cantitative – în sensul prezentului ghid, datele preponderent numerice sau financiare utilizate pentru a stabili remuneraţia unei persoane relevante (de exemplu, valoarea instrumentelor vândute, volumele de vânzări, stabilirea ţintelor pentru vânzări sau clienţi noi etc.);

– criterii calitative – în sensul prezentului ghid, preponderent alte criterii decât cele cantitative. Termenul se poate referi şi la date numerice sau financiare utilizate pentru evaluarea calităţii performanţei persoanei relevante şi/sau a serviciului furnizat de aceasta clientului, de exemplu, rentabilitatea investiţiei clientului, numărul foarte mic de reclamaţii într-un interval lung de timp etc.

6. Ghidul nu reflectă obligaţii absolute. Din acest motiv, se folosesc frecvent cuvintele „ar trebui“. Totuşi, atunci când se descrie o cerinţă a MiFID sau a Directivei de punere în aplicare a MiFID, se folosesc cuvintele „trebuie“ sau „sunt obligate (obligaţi)“.

III.

Scop

7. Scopul prezentului ghid este de a asigura punerea în aplicare, în mod unitar şi îmbunătăţit, a cerinţelor existente ale MiFID privind conflictele de interese şi normele de conduită în domeniul remunerării. Pe de o parte, politicile şi practicile de remunerare ar trebui să asigure conformitatea cu cerinţele privind conflictele de interese, prevăzute la art. 13 alin. (3) şi (18) din MiFID, iar, pe de altă parte, ar trebui să asigure şi conformitatea cu normele de conduită prevăzute la art. 19 din MiFID.

8. ESMA se aşteaptă ca prezentul ghid să promoveze o mai bună convergenţă în interpretarea şi în abordarea sub aspectul supravegherii a cerinţelor MiFID privind conflictele de interese şi normele de conduită în domeniul remunerării, prin evidenţierea mai multor aspecte importante şi, astfel, prin sporirea valorii standardelor existente. Asigurând, prin contribuţia sa, că firmele respectă standardele de reglementare, ESMA anticipează o consolidare corespunzătoare a protecţiei investitorilor.