În Monitorul Oficial nr. 245 din 29 aprilie 2013 a fost publicata Decizia nr. 6 din 15 aprilie 2013 a ICCJ, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la bunurile confiscate prin hotărâri de condamnare sau ca efect al măsurilor administrative cu caracter politic, ce pot fi restituite prin echivalent.
Într-o primă orientare s-a apreciat că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, se referă exclusiv la imobile prin natura lor şi la bunuri mobile devenite imobile prin destinaţie, raportat la dispoziţiile art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; în favoarea acestei opinii sunt argumentele de interpretare gramaticală şi sistematică a normei juridice;
Într-o a doua orientare s-a decis că pot fi restituite şi bunuri mobile, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus; s-a apreciat că din analiza Legii nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul normativ reprezentat de legile de reparaţie, se constată că, dacă cu privire la bunurile imobile au fost adoptate mai multe acte normative, pentru restituirea bunurilor mobile nu există niciun act normativ similar; trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, nu are semnificaţia unei limitări a sferei bunurilor, ci a preîntâmpinării posibilităţii de a se acorda o dublă reparaţie pentru aceleaşi prejudicii.
Opinia procurorului general
Procurorul general a apreciat primul punct de vedere ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis admiterea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleaşi categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparaţie, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obţinut deja o reparaţie.