Obligatia de plata fiind prevazuta de lege, scadenta acestei obligatii nu este data de la data emiterii deciziei de impunere, ci de la momentul pana la care aceste obligatii principale erau datorate.

[art. 208, art. 215, art. 257 Legea nr. 95/2006
art. 41 C.fisc.
art. 23, art. 119, art. 120 C.proc.fisc.]

Nedepunerea declaraţiilor obligatorii conform legii nu este în măsură să ducă la înlăturarea obligaţiilor fiscale principale şi nici a obligaţiilor fiscale accesorii. Emiterea deciziei de impunere pe baza informaţiilor solicitate de Casa de Asigurări de Sănătate organelor fiscale nu are relevanţă decât sub aspectul termenului de prescripţie de 5 ani prevăzut de Codul de procedură fiscală.

 – Puteti accesa in orice moment formatul online (introdus in Legalis) al Revistelor Buletinul Casatiei si Buletinul Curtilor de Apel (inclusiv arhiva acestor reviste) trimitand o cerere de oferta departamentului Legalis al Editurii C. H. Beck 


Curtea de Apel Cluj – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 3832 din 14 mai 2012
Prin sentinţa civilă nr. 101/09.01.2012 a Tribunalului Maramureş, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul S.O. împotriva pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş, ca neîntemeiată.

În motivarea hotărârii se arată că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de depunere a declaraţiilor prevăzute de O.G. nr. 92/2003 şi de art. 215 din Legea nr. 95/2006 şi conform art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6) din Legea nr. 95/2006 este obligatorie participarea la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, iar contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5% care se aplică veniturilor impozabile realizate de persoana care desfăşoară activităţi independente.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.O., solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, arătând că sentinţa este lipsită de temei legal întrucât excedează legii imputarea accesorie în condiţiile pasivităţii Casei de Asigurări, iar legea nu prevede nicio sancţiune pentru nedepunerea de către contribuabil a declaraţiilor de venit.

Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş a depus întâmpinare arătând că reclamantul realizează venituri impozabile din desfăşurarea unei profesii libere care se supune impozitului pe venit şi are obligaţia plăţii unei contribuţii lunare către FNUASS, iar neîndeplinirea obligaţiei de depunere a declaraţiilor nu face ca obligaţia acestuia să nu existe, ea fiind datorată, şi începând de la data scadenţei, se datorează şi dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Recurentul nu contestă obligaţiile stabilite prin decizia de impunere 8919/731/09.11.2010 referitoare la debit, ci doar la majorările de întârziere şi penalităţi, arătând că, culpa aparţine casei de asigurări care trebuia să stabilească obligaţiile principale ale reclamantei.

Reclamantul este o persoană care are calitatea de persoană fizică autorizată realizând venituri din exercitarea unei activităţi libere. Aceste venituri intră, potrivit art. 41 C.fisc., în categoria veniturilor supuse impozitului şi, ca atare, are obligaţia plăţii unei contribuţii lunare către Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, conform art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006. Astfel, există obligaţia de depunere a declaraţiilor, iar nedepunerea acestor declaraţii nu este în măsură să ducă la înlăturarea obligaţiilor fiscale principale şi nici a obligaţiilor fiscale accesorii. Nedepunerea declaraţiilor a obligat Casa de Asigurări de Sănătate să solicite organelor fiscale informaţii cu privire la persoanele care desfăşoară activităţi care sunt supuse impozitului pe venit ca urmare a unor profesii libere, iar momentul în care Casa de Asigurări a aflat aceste informaţii şi a emis decizia de impunere nu poate avea nicio relevanţă decât sub aspectul termenului de prescripţie de 5 ani prevăzut de Codul de procedură fiscală.

Obligaţia de plată fiind prevăzută de lege, scadenţa acestei obligaţii nu este dată de la data emiterii deciziei de impunere, ci de la momentul până la care aceste obligaţii principale erau datorate.

În acest sens sunt şi prevederile art. 23 C.proc.fisc., iar art. 119 şi art. 120 C.proc.fisc. prevăd, pentru neachitarea la termenul de scadenţă, dobânzi şi penalităţi de întârziere care au fost în mod just calculate prind decizia de impunere de către Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş.

Prin urmare, Curtea apreciază că nu este întemeiat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., aşa încât, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de reclamantul S.O. împotriva sentinţei civile nr. 101/09.01.2012, a Tribunalului Maramureş, pe care o va menţine în întregime.

(Judecător Radu Rareş Duşa)

 Timp de 14 zile puteti evalua GRATUIT continutul Bibliotecii Legislative Legalis 2.0. Legislatie consolidata, Jurisprudenta romaneasca si europeana, Doctrina, Reviste online, Bibliografie