Prezentam un nou fragment din lucrarea Noul Cod civil. Comentariu pe articole – Coordonatori si autori: Flavius-Antoniu Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei. Comentariul pentru Art. 1633 – Fideiusiunea (localizare Noul Cod Civil: Cartea a V-a – Despre obligatii, Titlul VII – Stingerea obligatiilor, Capitolul IV – Remiterea de datorie)

Lucrarea “Noul Cod Civil. Comentariu pe articole” este accesibila si online, direct catre Modulul Legalis Comentarii online.

Noul Cod Civil: Cartea a V-a – Despre obligatii, Titlul VII – Stingerea obligatiilor, Capitolul IV – Remiterea de datorie – Art 1633 Fideiusiunea

(1) Remiterea de datorie făcută debitorului principal liberează pe fideiusor, ca şi pe oricare alte persoane ţinute pentru el.
(2) Remiterea de datorie consimţită în favoarea fideiusorului nu liberează pe debitorul principal.
(3) Dacă remiterea de datorie este convenită cu unul dintre fideiusori, ceilalţi rămân obligaţi să garanteze pentru tot, cu includerea părţii garantate de acesta, numai dacă au consimţit expres la exonerarea lui.
(4) Prestaţia pe care a primit-o creditorul de la un fideiusor pentru a-l exonera de obligaţia de garanţie se impută asupra datoriei, profitând, în proporţia valorii acelei prestaţii, atât debitorului principal, cât şi celorlalţi fideiusori. (art. 2315 NCC)

Comentariu

1. Remiterea de datorie făcută debitorului principal de către creditor. Potrivit alin. (1) al art. 1633 din NCC, prin remiterea de datorie creditorul îl liberează pe debitor de executarea obligaţiei. Obligaţia fideiusorului este accesorie obligaţiei debitorului principal, soarta acesteia depinzând de cea a obligaţiei principale. Astfel, prin remiterea de datorie făcută debitorului principal se stinge creanţa, dar şi garanţiile şi accesoriile care o însoţesc. În consecinţă, prin remiterea de datorie făcută debitorului principal este liberat nu numai debitorul principal, dar şi fideiusorul şi orice alte persoane ţinute pentru el.

Cu privire la această soluţie legislativă [prevăzută şi de vechiul Cod civil, la art. 1142 alin. (1)], în doctrină se arată că „acel creditor care îl liberează pe debitorul principal nu-şi poate rezerva în mod expres dreptul său împotriva fideiusorului, pentru motivul că o astfel de rezervare ar face ca fideiusorul care a plătit să aibă drept de regres împotriva debitorului principal, cu consecinţa că remiterea de datorie nu ar produce niciun folos pentru debitor; şi mai mult, fideiusorul nu poate fi ţinut să plătească atunci când nu are regres contra debitorului” (a se vedea L. Pop, Obligaţiile, vol. I, p. 554, precum şi comentariul art. 2315 NCC ).

2. Remiterea de datorie făcută fideiusorului. Alineatul (2) al art. 1633 NCC, păstrând soluţia legislativă cuprinsă la art. 1142 din vechiul Cod civil, prevede că remiterea de datorie făcută în favoarea fideiusorului nu îl liberează pe debitorul principal, creditorul păstrându-şi dreptul de creanţă împotriva acestuia „conform principului că renunţările la drepturi sunt de strictă interpretare şi aplicare, adică nu se prezumă – renunciatio non praesumitur” (a se vedea L. Pop, Obligaţiile, vol. I, p. 554).

3. Remiterea de datorie făcută unui cofideiusor. La alin. (3) al art. 1633 NCC este reglementată situaţia în care o creanţă este garantată de mai mulţi fideiusori, iar remiterea de datorie se acordă de creditor numai unuia dintre fideiusori. În acest caz, încetează raportul juridic dintre creditor şi fideiusorul liberat prin remiterea de datorie, dar se păstrează fideiusiunea ca act juridic accesoriu în privinţa celorlalţi fideiusori care rămân în continuare obligaţi să garanteze întreaga creanţă, numai dacă au consimţit expres exonerarea cofideiusorului liberat. În cazul în care nu au consimţit expres exonerarea fideiusorului liberat rămân obligaţi să garanteze numai pentru partea rămasă din garanţie după scăderea părţii care i-ar fi revenit fideiusorului care a beneficiat de remiterea de datorie.

4. Remiterea de datorie cu titlu oneros a unui fideiusor. Alineatul (4) al art. 1633 NCC reglementează cazul liberării de către creditor a fideiusorului de la care a primit o prestaţie în schimb (remitere de datorie cu titlu oneros). Şi în acest caz, încetează raportul juridic dintre creditor şi fideiusorul liberat prin remiterea de datorie, dar se păstrează fideiusiunea ca act juridic accesoriu în privinţa celorlalţi fideiusori care rămân în continuare garanţi numai pentru partea rămasă din garanţie după scăderea prestaţiei fideiusorului care a beneficiat de remiterea de datorie; prestaţia fideiusorului exonerat se impută şi asupra datoriei debitorului principal. Astfel, prin remiterea de datorie cu titlu oneros făcută în favoarea unui cofideiusor, creditorul nu poate să modifice raporturile juridice dintre fideiusori, pentru ca datoria să fie garantată integral de ceilalţi fideiusori (a se vedea L. Pop, Obligaţiile, vol. I, p. 555).

Autorul comentariului: Anişoara Ştefănescu


Cartea Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, in format tiparit poate fi achizitionata de aici (www.beckshop.ro)
– Accesul la modulul Comentarii online care contine lucrarea Noul Cod Civil. Comentariu pe articole se poate obtine de la aceasta pagina.
Informatii suplimentare despre lucrare.

Conexiuni in LEGALIS – alte lucrari ale Editurii C. H. Beck ce pot fi regasite atat in continutul aplicatiei Legalis dar si in format tiparit pe site-ul editurii(www.beckshop.ro): Noul Cod civil republicat. Cartea a V-a. Despre obligaţii(art. 1164-1649) – Comentarii şi explicaţiiAutor Ion Turcu