Directiva 91/439/CEE – Recunoastere reciproca a permiselor de conducere – Permis de conducere emis de un stat membru cu incalcarea conditiei privind domiciliul – Refuzul recunoasterii de catre statul membru gazda, intemeiat exclusiv pe incalcarea conditiei privind domiciliul

Va prezentam o parte din Hotararea asupra Cauzei C-184/10. Textul integral poate fi gasit pe site-ul CURIA:

În cauza C‑184/10,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Bayerischer Verwaltungsgerichtshof (Germania), prin decizia din 16 martie 2010, primită de Curte la 14 aprilie 2010, în procedura

Mathilde Grasser

împotriva

Freistaat Bayern,

CURTEA (Camera a doua),

compusă din domnul J. N. Cunha Rodrigues, președinte de cameră, domnii A. Rosas (raportor), U. Lõhmus și A. Ó Caoimh și doamna P. Lindh, judecători,

avocat general: domnul Y. Bot,

grefier: domnul K. Malacek, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 9 februarie 2011,

luând în considerare observațiile prezentate:

– pentru doamna Grasser, de M. Wandt, Rechtsanwalt;

– pentru Freistaat Bayern, de domnul M. Niese, în calitate de agent;

– pentru guvernul german, de domnii N. Graf Vitzthum și T. Henze, în calitate de agenți;

– pentru Comisia Europeană, de domnul G. Braun și de doamna N. Yerrell, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 31 martie 2011,

pronunță prezenta

Hotărâre

1 Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 1 alineatul (2), a articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a articolului 8 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/439/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind permisele de conducere (JO L 237, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 2, p. 62), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/65/CE a Comisiei din 27 iunie 2008 (JO L 168, p. 36, denumită în continuare „Directiva 91/439”).

2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între doamna Grasser, resortisant german cu domiciliul în Viereth‑Trunstadt (Germania), posesoarea unui permis de conducere emis în Republica Cehă, pe de o parte, și Freistaat Bayern, pe de altă parte, cu privire la o decizie prin care doamnei Grasser i s‑a refuzat dreptul de a se folosi de permisul său de conducere pe teritoriul german.

Cadrul juridic

Reglementarea Uniunii

3 În temeiul celui de al patrulea considerent al Directivei 91/439, din motive de siguranță rutieră, se recomandă stabilirea condițiilor minime pentru emiterea unui permis de conducere.

4 Articolul 1 alineatele (1) și (2) din directiva menționată are următorul cuprins:

„(1) Statele membre introduc un permis de conducere național pe baza modelului comunitar, descris în anexa I sau Ia conform dispozițiilor din prezenta directivă.

[…]

(2) Permisele de conducere emise de statele membre se recunosc reciproc.”

5 Potrivit articolului 7 alineatul (1) din aceeași directivă:

„Permisele de conducere mai pot fi emise doar acelor solicitanți:

[…]

(b) care au domiciliul stabil pe teritoriul statului membru care emite licența [a se citi «permisul de conducere»] sau pot prezenta documente doveditoare din care să rezulte că studiază pe teritoriul acestui stat de minimum șase luni.”

6 Conform articolului 7 alineatul (5) din Directiva 91/439, o persoană nu poate să dețină decât un singur permis de conducere.

7 Articolul 8 alineatul (2) și alineatul (4) primul paragraf din Directiva 91/439 prevede:

„(2) Sub rezerva respectării principiului teritorialității legislației penale și polițienești, statele membre în care are domiciliul stabil pot să aplice posesorului unui permis de conducere, emis de un alt stat membru, propriile dispoziții de drept intern privind limitarea, suspendarea, retragerea sau anularea dreptului de conducere și, dacă este necesar, să schimbe permisul în acest sens.

[…]

(4) Un stat membru poate să refuze recunoașterea valabilității oricărui permis de conducere emis de un alt stat membru unei persoane care este, pe teritoriul primului stat, subiectul uneia din măsurile menționate în alineatul (2).”

8 Articolul 9 primul paragraf din directiva menționată prevede:

„În sensul prezentei directive, domiciliu «stabil» reprezintă locul unde o persoană locuiește permanent, adică cel puțin 185 de zile din fiecare an calendaristic, datorită unor obligații personale și profesionale sau, pentru o persoană fără obligații profesionale, datorită obligațiilor personale care atestă legături puternice între această persoană și locul unde locuiește.”

9 Articolul 12 alineatul (3) din aceeași directivă prevede:

„Statele membre acordă asistență reciprocă în aplicarea prezentei directive și, dacă este necesar, schimbă informații cu privire la permisele pe care le‑au înregistrat.”

Reglementarea națională

10 Articolul 28 alineatele (1) și (4) din Regulamentul privind accesul persoanelor la traficul rutier (Regulamentul privind permisele de conducere) [Verordnung über die Zulassung von Personen zum Straßenverkehr (Fahrerlaubnis‑Verordnung)] din 18 august 1998 (BGBl. 1998 I, p. 2214), în versiunea care rezultă din Regulamentul din 7 ianuarie 2009 (BGBl. 2009 I, p. 29), are următorul cuprins:

„(1) Posesorii unui permis de conducere valabil al [Uniunii Europene] sau al [Spațiului Economic European (SEE)], cu domiciliul stabil, în sensul articolului 7 alineatul (1) sau (2), în Germania, sunt autorizați – sub rezerva limitării prevăzute la alineatele (2)-(4) – să conducă vehicule pe teritoriul acestui stat, în limitele prevăzute de permisele lor de conducere […].

[…]

(4) Autorizația menționată la alineatul (1) nu se aplică posesorilor unui permis de conducere al [Uniunii] sau al SEE

[…]

2. care, potrivit mențiunilor care figurează în permisul de conducere sau informațiilor incontestabile care provin de la statul membru emitent, aveau, la data emiterii acestuia, domiciliul stabil pe teritoriul național, cu excepția situației în care au obținut permisul în timpul unei șederi de cel puțin șase luni în calitate de elevi sau studenți, în sensul articolului 7 alineatul (2);

3. al căror permis de conducere a făcut în Germania obiectul unei măsuri de retragere provizorii sau definitive adoptate de un tribunal ori al unei măsuri de retragere executorii cu efect imediat sau al unei măsuri definitive adoptate de o autoritate administrativă, cărora le‑a fost refuzat permisul de conducere printr‑o decizie definitivă sau cărora nu le‑a fost retras permisul de conducere numai pentru motivul că au renunțat între timp la acesta;

[…]

În cazurile menționate în prima teză de mai sus punctele 2 și 3, autoritatea poate emite un act administrativ declarativ prin care să se constate lipsa dreptului de a conduce.”

Situația de fapt din acțiunea principală și întrebarea preliminară

11 Doamna Grasser, născută în 1955, care are cetățenie germană și este domiciliată în Viereth‑Trunstadt în Germania, nu a avut niciodată permis de conducere german.

12 Doamna Grasser a obținut la 31 mai 2006 un permis de conducere emis de municipalitatea Plzeň (Republica Cehă), în acesta fiind menționat ca loc al domiciliului posesorului permisului „Viereth‑Trunstadt, Spolková Republika Nemecko” („Viereth‑Trunstadt, Republica Federală Germania”).

13 Prin scrisoarea din 3 aprilie 2009, autoritatea germană competentă în domeniul emiterii permiselor de conducere (denumită în continuare „autoritatea”) i‑a solicitat doamnei Grasser să prezinte permisul său de conducere în scopul de a se menționa în acesta faptul că nu are dreptul să conducă pe teritoriul german pentru motivul că, la momentul emiterii respectivului permis, condiția privind domiciliul nu a fost respectată. De asemenea, această autoritate a audiat persoana interesată în vederea pronunțării unei decizii privind decăderea acesteia din dreptul de a conduce.

14 Doamna Grasser a solicitat autorității menționate să îi acorde dreptul de a se folosi de permisul său de conducere ceh pe teritoriul german pentru motivul că nu a încălcat niciodată normele privind circulația rutieră. În caz contrar, a solicitat să i se emită un permis de conducere german. Aceste solicitări au fost respinse de către autoritate.

15 Prin decizia din 3 iunie 2009, autoritatea i‑a interzis doamnei Grasser să se folosească de permisul său de conducere ceh pe teritoriul german și a somat‑o să prezinte permisul în scopul de a se menționa în acesta faptul că nu are dreptul de a conduce pe teritoriul german. În caz contrar, permisul urma să fie confiscat.

16 La 1 iulie 2009, doamna Grasser a sesizat Verwaltungsgericht Bayreuth (Tribunalul Administrativ Bayreuth) cu o acțiune în anularea acestei decizii din 3 iunie 2009. Prin hotărârea din 22 septembrie 2009, tribunalul a anulat decizia sus‑menționată. Verwaltungsgericht Bayreuth a considerat că încălcarea condiției privind domiciliul nu trebuie să constituie, prin ea însăși, un motiv de nerecunoaștere a dreptului de a conduce pe teritoriul german. Potrivit acestei instanțe, ar fi fost necesar ca, în plus față de nerespectarea condiției privind domiciliul, doamna Grasser să fi făcut obiectul unei măsuri de retragere, de suspendare, de anulare sau de limitare a unui permis de conducere anterior.

17 Freistaat Bayern a formulat apel împotriva hotărârii pronunțate de Verwaltungsgericht Bayreuth în fața Bayerischer Verwaltungsgerichtshof, care a hotărât să suspende judecarea cauzei și să sesizeze Curtea cu următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 1 alineatul (2), precum și articolul 8 alineatele (2) și (4) din Directiva 91/439/CEE trebuie interpretate în sensul că un stat membru gazdă are dreptul de a nu recunoaște permisul de conducere eliberat de un alt stat membru atunci când se constată, pe baza mențiunilor care figurează în respectivul permis, o încălcare a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din această directivă, fără însă ca statul membru gazdă să fi aplicat anterior posesorului permisului o măsură în sensul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 91/439/CEE?”

Sursa: Textul integral al deciziei poate fi gasit pe site-ul CURIA