Trimitere preliminara – TVA – Directivele 77/388/CEE si 2006/112/CE – Rambursare – Termen – Dobanzi – Compensare – Principiile neutralitatii fiscale si proportionalitatii – Protectia increderii legitime

Va prezentam o parte din Hotararea asupra Cauzei C‑107/10. Textul integral poate fi gasit pe site-ul CURIA:

În cauza C‑107/10,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Administrativen sad Sofia‑grad (Bulgaria), prin decizia din 15 februarie 2010, primită de Curte la 25 februarie 2010, în procedura

Enel Maritsa Iztok 3 AD

împotriva

Direktor „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” NAP,

CURTEA (Camera a treia),

compusă din domnul K. Lenaerts, președinte de cameră, domnul D. Šváby, doamna R. Silva de Lapuerta, domnii E. Juhász și T. von Danwitz (raportor), judecători,

avocat general: domnul Y. Bot,

grefier: doamna C. Strömholm, administrator,

având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 20 ianuarie 2011,

luând în considerare observațiile prezentate:

– pentru Enel Maritsa Iztok 3 AD, de L. Ruessmann, avocat, și de S. Yordanova, advokat;

– pentru direktor „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” NAP, de domnul A. Georgiev și de doamna I. Atanasova Kirova, în calitate de agenți;

– pentru guvernul bulgar, de domnul T. Ivanov și de doamna E. Petranova, în calitate de agenți;

– pentru Comisia Europeană, de domnul D. Triantafyllou și de doamna S. Petrova, în calitate de agenți,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1 Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 18 alineatul (4) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/98/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2006 (JO L 363, p. 129, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 126, denumită în continuare „A șasea directivă”), și a articolului 183 primul paragraf din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/138/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 (JO L 384, p. 92, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 134, denumită în continuare „Directiva privind TVA‑ul”).

2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Enel Maritsa Iztok 3 AD (denumită în continuare „Enel”), pe de o parte, și direktor „Obzhalvane i upralvenie na izpalnenieto” NAP (directorul Direcției „Contencios și gestiunea executărilor” a administrației centrale a Agenției Naționale a Veniturilor Statului, denumit în continuare „direktor”), pe de altă parte, cu privire la data de la care sunt datorate dobânzi la o sumă reprezentând taxa pe valoarea adăugată (denumită în continuare „TVA‑ul”) care urmează a fi rambursată.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3 Articolul 18 alineatele (2) și (4) din A șasea directivă prevede:

„(2) Persoana impozabilă efectuează deducerea scăzând din valoarea totală a taxei pe valoarea adăugată datorate pentru o anumită perioadă fiscală valoarea totală a taxei pentru care, în aceeași perioadă, dreptul de deducere a apărut și este exercitat în conformitate cu alineatul (1).

Cu toate acestea, statele membre pot solicita ca persoanele impozabile care efectuează operațiuni ocazionale definite la articolul 4 alineatul (3) să își exercite dreptul de deducere numai la momentul livrării.

[…]

(4) Atunci când, pentru o anumită perioadă fiscală, valoarea deducerilor autorizate depășește valoarea taxei datorate, statele membre pot fie efectua o rambursare, fie reporta excedentul în perioada următoare, în condițiile pe care le stabilesc.

Cu toate acestea, statele membre pot refuza rambursarea sau reportarea în cazul în care valoarea excedentului este nesemnificativă.” [traducere neoficială]

4 Potrivit articolului 183 din Directiva privind TVA‑ul:

„Atunci când, pentru o anumită perioadă fiscală, valoarea deducerilor depășește valoarea TVA datorate, statele membre pot fie efectua o rambursare, fie reporta excedentul în perioada următoare, în condițiile pe care le stabilesc.

Cu toate acestea, statele membre pot refuza rambursarea sau reportarea în cazul în care valoarea excedentului este nesemnificativă.”

5 Articolul 252 din Directiva privind TVA‑ul prevede:

„Declarația privind TVA se depune până la un termen ce este necesar să fie stabilit de statele membre. Termenul respectiv nu se poate fixa la mai mult de două luni de la încheierea fiecărei perioade fiscale.

Fiecare stat membru stabilește perioada fiscală la o lună, două luni sau trei luni.

Cu toate acestea, statele membre pot stabili diferite perioade fiscale, cu condiția ca perioadele respective să nu depășească un an.”

Dreptul național

6 Conform articolului 87 din Legea privind taxa pe valoarea adăugată (Zakon za danak varhu dobavenata stoynost, denumită în continuare „Legea privind TVA‑ul”), perioada fiscală este stabilită în general la o lună.

7 Articolul 92 din Legea privind TVA‑ul, în versiunea în vigoare până la 18 decembrie 2007, prevedea:

„(1) Taxa ce urmează a fi rambursată în temeiul articolului 88 al treilea paragraf se compensează, se deduce sau se rambursează după cum urmează:

1. În situația în care există alte obligații fiscale și obligații privind contribuțiile la asigurările sociale datorate și neplătite, care sunt de competența Agenției Naționale a Veniturilor Statului și care s‑au născut anterior depunerii declarației fiscale, administrația fiscală compensează aceste datorii cu taxa care urmează a fi rambursată potrivit declarației fiscale; sumele rămase, în cazul în care există, fac obiectul procedurii menționate la punctul 2.

2. În cazul în care nu există alte obligații datorate și neplătite în sensul punctului 1 sau dacă valoarea acestor obligații este inferioară sumei care urmează a fi rambursată astfel cum aceasta rezultă din declarația fiscală, persoana înregistrată deduce taxa care urmează a fi rambursată sau suma rămasă în sensul punctului 1 din taxa datorată care rezultă din declarația fiscală privind următoarele trei perioade fiscale.

[…]

4. Dacă după expirarea termenului prevăzut la punctul 2 rămâne o sumă reprezentând taxa care urmează a fi rambursată, administrația fiscală compensează această sumă rămasă cu alte obligații fiscale datorate și neplătite sau cu alte obligații privind contribuțiile la asigurările sociale care sunt de competența Agenției Naționale a Veniturilor Statului ori rambursează sumele rămase menționate în 45 de zile de la depunerea ultimei declarații fiscale.

[…]

(8) Taxele rambursabile care nu au fost rambursate în termenele prevăzute de prezenta lege, fie fără motiv, fie din motive caduce (inclusiv în cazul anulării unei declarații), vor fi rambursate majorate cu dobânzile de întârziere legale calculate de la data la care aceste taxe trebuiau să fie rambursate potrivit prezentei legi până la momentul rambursării lor definitive, independent de suspendarea sau de reînceperea curgerii termenelor în cursul procedurii fiscale. O taxă se va considera nerambursată din motive care nu mai sunt valabile și în cazul în care, după controlul fiscal, taxa stabilită care urmează a fi rambursată este, în ce privește partea supusă obligației de rambursare, egală sau inferioară sumei declarate.”

8 Articolul 92 din legea privind TVA‑ul, în versiunea în vigoare de la 19 decembrie 2007, prevede:

„[…]

(8) Independent de prevederile alineatului (1) punctul 4 și ale alineatelor (3)-(6), atunci când o persoană face obiectul unui control fiscal, termenul de rambursare a taxelor corespunde termenului stabilit pentru adoptarea deciziei rectificative, cu excepția situației în care persoana în cauză a constituit o garanție în numerar, în titluri de stat sau o garanție bancară irevocabilă și necondiționată […] […]

(10) Taxele rambursabile care nu au fost rambursate în termenele prevăzute de prezenta lege, fie fără motiv, fie din motive caduce (inclusiv în cazul anulării unei declarații), vor fi rambursate majorate cu dobânzile de întârziere legale calculate de la data la care aceste taxe trebuiau să fie rambursate potrivit prezentei legi până la momentul rambursării lor definitive, independent de suspendarea sau de reînceperea curgerii termenelor în cursul procedurii fiscale.”

9 Potrivit articolului 93 primul paragraf din Legea privind TVA‑ul, în versiunea în vigoare până la 18 decembrie 2007:

„Termenele de rambursare prevăzute de articolul 92 primul paragraf punctul 4 și de articolul 92 al doilea și al treilea paragraf se suspendă:

[…]

5. atunci când se inițiază un control fiscal cu privire la o persoană, până la finalizarea acestui control în termenul prevăzut de articolul 114 din Codul de procedură fiscală și al asigurărilor sociale.”

10 Articolul 93 primul paragraf punctul 5 din Legea privind TVA‑ul a fost abrogat începând cu 19 decembrie 2007.

11 Articolul 114 din Codul de procedură fiscală și al asigurărilor sociale prevede:

„(1) Termenul pentru efectuarea controlului fiscal este de trei luni de la data comunicării deciziei prin care s‑a dispus efectuarea controlului.

(2) Dacă termenul prevăzut la alineatul (1) se dovedește insuficient, acesta poate fi prelungit cu maximum o lună printr‑o decizie de prelungire a termenului emisă de autoritatea care a dispus efectuarea controlului.”

12 Articolul 117 din Codul de procedură fiscală și al asigurărilor sociale prevede:

„(1) Raportul de control fiscal este întocmit de administrația fiscală care a efectuat controlul cel târziu în decurs de 14 zile de la expirarea termenului pentru îndeplinirea acestuia.

[…]

(5) Persoana supusă controlului poate formula plângere în scris și poate prezenta dovezi în fața autorităților care au efectuat controlul fiscal în termen de 14 zile de la comunicarea raportului de control. Dacă acest termen este insuficient, el poate fi prelungit, la cererea persoanei interesate, cu o perioadă care nu va depăși o lună.”

 

Sursa: Textul integral al deciziei poate fi gasit pe site-ul CURIA