Concurenta – Regulamentul (CE) nr. 1/2003 – Articolul 5 – Abuz de poziție dominanta – Competenta autoritatilor de concurenta ale statelor membre pentru a constata inexistenta incalcarii articolului 102 TFUE.
Va prezentam o parte din Hotararea asupra Cauzei C‑375/09. Textul integral poate fi gasit pe site-ul CURIA:
În cauza C‑375/09,
având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Sąd Najwyższy (Polonia), prin decizia din 15 iulie 2009, primită de Curte la 23 septembrie 2009, în procedura
Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów
împotriva
Tele2 Polska sp. z o.o., devenită Netia SA,
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul V. Skouris, președinte, domnii A. Tizzano, J. N. Cunha Rodrigues, K. Lenaerts, J.‑C. Bonichot, D. Šváby, președinți de cameră, domnii A. Rosas, E. Juhász (raportor), J. Malenovský, E. Levits și A. Ó Caoimh, judecători,
avocat general: domnul J. Mazák,
grefier: domnul K. Malacek, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 21 septembrie 2010,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru guvernul polonez, de domnul M. Dowgielewicz, precum și de doamnele K. Zawisza și M. Laszuk, în calitate de agenți;
– pentru guvernul ceh, de domnul M. Smolek, în calitate de agent;
– pentru Comisia Europeană, de domnul F. Castillo de la Torre și de doamna K. Mojzesowicz, în calitate de agenți;
– pentru Autoritatea AELS de Supraveghere, de domnii X. Lewis și M. Schneider, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 7 decembrie 2010,
pronunță prezenta
Hotărâre
Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167, rectificare în Ediție specială, 08/vol. 4, p. 269, denumit în continuare „regulamentul”).
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji i Konsumentów (președintele Oficiului Concurenței și pentru Protecția Consumatorilor, denumit în continuare „Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji”), pe de o parte, și Tele2 Polska sp. z o.o., devenită Netia SA, pe de altă parte, privind o decizie adoptată în temeiul articolului 82 CE de președintele menționat.
Cadrul juridic
Reglementarea Uniunii
Prima teză a considerentului (1) al regulamentului prevede:
„Pentru a institui un sistem care să garanteze că nu este denaturată concurența pe piața comună, articolele 81 și 82 din tratat trebuie aplicate eficient și uniform în Comunitate.”
Conform primei teze a considerentului (8) al regulamentului:
„Pentru a se asigura aplicarea eficientă a normelor comunitare de concurență și funcționarea corespunzătoare a mecanismelor de cooperare prevăzute de prezentul regulament, este necesar să se impună autorităților de concurență și instanțelor din statele membre să aplice, de asemenea, articolele 81
Potrivit considerentului (14) al regulamentului:
„Poate fi utilă, în cazuri excepționale, atunci când este necesar în interesul public al Comunității, adoptarea de către Comisie a unei decizii cu caracter declarativ care să arate că interdicția prevăzută la articolul 81 [CE] sau articolul 82 [CE] nu se aplică, în vederea clarificării legislației și a asigurării aplicării consecvente a acesteia în Comunitate, în special în privința noilor tipuri de acorduri și practici asupra cărora jurisprudența și practica administrativă nu s‑au pronunțat.”
Articolul 3 alineatul (1) din regulament prevede:
„Atunci când autoritățile de concurență ale statelor membre sau instanțele naționale aplică legislația națională de concurență acordurilor, deciziilor asociațiilor de întreprinderi sau practicilor concertate în sensul articolului 81 alineatul (1) [CE], care pot afecta comerțul dintre statele membre în sensul acestei dispoziții, ele aplică de asemenea articolul 81 [CE] acestor acorduri, decizii sau practici concertate. Atunci când autoritățile de concurență ale statelor membre sau instanțele naționale aplică legislația națională de concurență oricărui abuz interzis de articolul 82 [CE], acestea aplică de asemenea articolul 82 [CE].”
Articolul 5 din regulament, intitulat „Competențele autorităților de concurență ale statelor membre”, prevede:
„Autoritățile de concurență ale statelor membre sunt competente să aplice articolele 81 [CE] și 82 [CE] în cazuri individuale. În acest scop, acționând din oficiu sau ca urmare a unei plângeri, ele pot lua următoarele decizii:
– să solicite încetarea unei încălcări;
– să dispună măsuri provizorii;
– să accepte angajamente;
– să impună amenzi, penalități cu titlu cominatoriu sau orice alte sancțiuni prevăzute de dreptul lor național.
Atunci când, pe baza informațiilor de care dispun, condițiile de interdicție nu sunt îndeplinite, ele pot decide de asemenea că nu există motive pentru a interveni.”
Conform articolului 10 din regulament:
„Atunci când interesul public comunitar privind aplicarea articolelor 81 [CE] și 82 [CE] o impune, Comisia, acționând din oficiu, poate să constate, printr‑o decizie, că articolul 81 [CE] nu este aplicabil unui acord, unei decizii a unei asociații de întreprinderi sau unei practici concertate, fie pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (1) [CE], fie pentru că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 81 alineatul (3) [CE].
În mod similar, Comisia poate să facă o astfel de constatare cu privire la articolul 82 [CE].”
Dreptul național
Articolul 8 din Legea din 15 decembrie 2000 privind concurența și protecția consumatorilor (ustawa o ochronie konkurencji i konsumentów, Dz. U din 2005, nr. 244, poziția 2080), în versiunea aplicabilă situației de fapt din acțiunea principală (denumită în continuare „Legea privind concurența și protecția consumatorilor”), prevede:
„1. Abuzul de poziție dominantă pe piața relevantă de către una sau mai multe întreprinderi este interzis.
[…]3. Actele care constituie un abuz de poziție dominantă sunt nule în totalitate sau în ceea ce privește partea relevantă.”
Articolul 11 din Legea privind concurența și protecția consumatorilor prevede:
„1. [Prezes Urzędu Ochrony Konkurencji] adoptă o decizie prin care se constată că o practică nu restricționează concurența, dacă acesta nu stabilește că a fost săvârșită o încălcare a interdicțiilor prevăzute la articolul 5 sau la articolul 8.
[…]”Textul integral al Cauzei poate fi accesat pe site-ul CURIA