În MO 155/2011 a fost publicată Hotărârea Camerei Consultanţilor Fiscali nr. 4/2011 prin care au fost aprobate normele privind principiile generale aplicabile activităţii de certificare a declaraţiilor fiscale anuale ale contribuabililor persoane juridice, cu excepţia celor pentru care este obligatorie auditarea.
Normele au fost elaborate în acord cu dispoziţiile prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.
Certificarea reprezintă verificarea exactităţii şi realităţii datelor înscrise în declaraţiile fiscale, în concordanţă cu prevederile legale, pe baza documentelor şi informaţiilor financiar-contabile şi fiscale solicitate de către consultantul fiscal şi furnizate de companie, date ce sunt reflectate în evidenţa contabilă a companiei.
Conform normelor, certificarea declaraţiei anuale de impozit pe profit nu presupune oferirea de soluţii de optimizare fiscală. Verificarea exactităţii şi realităţii datelor înscrise în declaraţia anuală de impozit pe profit se va face prin sondaj şi în limita unui prag de semnificaţie, aşa cum este definit în prezentele norme.
Cu privire la răspunderea consultantului fiscal, actul normativ dispune că aceasta va presta serviciul de certificare cu grija şi atenţia cuvenite conform cerinţelor cuprinse în standardele profesionale şi în Codul etic al consultantului fiscal.
Cerinţe minimale de verificare în vederea certificării
Verificarea declaraţiei anuale de impozit pe profit va trebui să urmărească cel puţin elementele menţionate în mod specific în cuprinsul titlului II „Impozit pe profit” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cum ar fi: veniturile impozabile, veniturile neimpozabile, elementele similare veniturilor şi cheltuielilor, reevaluările, cheltuielile nedeductibile şi cu deductibilitate limitată, gradul de îndatorare, provizioanele, amortizarea, cheltuielile/ veniturile angajate etc.
Certificarea declaraţiei anuale de impozit pe profit nu presupune verificarea politicii/documentaţiei privind preţurile de transfer, a politicilor comerciale şi a politicilor contabile aplicate de companie. Certificarea declaraţiei anuale de impozit pe profit pentru o anumită perioadă nu presupune şi verificarea pierderii fiscale reportate şi a altor elemente fiscale ce vin din perioadele anterioare şi care produc efecte în perioada supusă certificării.
Consultantul fiscal ce va presta serviciile de certificare a declaraţiilor anuale de impozit pe profit va avea obligaţia să documenteze această activitate în cadrul unui dosar de lucru, care va fi arhivat la sediul consultantului fiscal. Acest dosar va sta la baza controlului de calitate efectuat periodic de către Camera Consultanţilor Fiscali.
Rezultatele certificării vor fi consemnate într-un document numit raport de certificare, care va fi înaintat companiei, care va cuprinde o scurtă prezentare a companiei; valoarea pragului de semnificaţie; menţiuni referitoare la pierderea fiscală din anul/anii anterior(i) reportată în anul în care se certifică declaraţia anuală de impozit pe profit; elementele care au fost supuse verificării conform titlului II „Impozit pe profit” din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum au fost menţionate la art. 10; eventualele ajustări propuse faţă de declaraţia supusă iniţial certificării; opinia consultantului fiscal referitoare la declaraţia anuală de impozit pe profit ce a fost supusă verificării.