Declaratie de presa a ministrului Justitiei privind decizia Curtii Constitutionale privind alegerile CSM, petitia magistratilor Barbulescu, Lupascu, Chiujdea si proiectul de lege al Guvernului privind desfiintarea unor instante si parchete.

Privind decizia Curţii Constituţionale nr.54 din 25 ianuarie 2011 (Decizia CCR) şi paşii de urmat:
Aş dori să încep prin a reaminti faptul că Ministerul Justiţiei a păstrat o rezervă totală asupra chestiunii legalităţii candidaturilor pentru Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), aşteptând finalizarea procedurilor şi decizia Curţii Constituţionale.

Decizia CCR are meritul de a fi clarificat fără echivoc problema nelegalităţii candidaturilor doamnei judecător Bărbulescu, a domnului judecător Lupaşcu şi a domnului procuror Chiujdea.

Decizia CCR are de asemenea meritul de a fi purgat procesul electiv pentru CSM de un viciu care ar fi afectat credibilitatea CSM în procesul de conducere a Justiţiei şi de desăvârşire a reformelor.

Ministerul Justiţiei semnalează faptul că o validare cât mai rapidă a Senatului în conformitate cu Decizia CCR va contribui la clarificarea situaţiei create prin candidaturile care au viciat procesul de alegere a noului CSM, conform aceleiaşi decizii.

Analiza Ministerului Justiţiei privind situaţia prezentă, după Decizia CCR indică următoarele concluzii principale:

1. Consiliul Superior al Magistraturii îşi păstrează şi continuă fiinţa juridică şi urmează să reintre în capacitatea de exerciţiu şi funcţionalitate deplină după validare de către Senat a celorlalte opt candidaturi legale. CSM se află într-o postură sui generis, neprevăzută expres de lege, dar care este departe de a fi un „vid constituţional”. Ceea ce trebuie făcut cu urgenţă, este validarea Senatului, adică respectarea Deciziei CCR.

2. Validarea Senatului este considerată de către CCR drept o „îndatorire constituţională”, după cum se arată în considerentele finale ale Deciziei CCR.

3. Deciziile adoptate de CSM până în prezent rămân valabile, pentru că Decizia CCR produce efecte numai pentru viitor.

În concluzie, este esenţial ca la nivelul Senatului să se acţioneze în spiritul cooperării şi al echilibrului între puteri, astfel încât să se permită CSM să îşi continue activitatea după încheierea procedurii stabilite de către Decizia CCR.

Privind petiţia celor trei magistraţi ale căror candidaturi au fost invalidate de către Curtea Constituţională

Din informaţiile de presă am luat act de faptul că cei trei magistraţi ale căror candidaturi au fost invalidate de către Curtea Constituţională au formulat o petiţie adresată Senatului prin care solicită amânarea validării până la judecarea recursurilor în contestaţiile la una dintre candidaturi, aflate pe rolul instanţelor de drept comun.

Petiţia încalcă în opinia noastră obligaţia de rezervă impusă oricărui magistrat, în raport de decizia clară a Curţii Constituţionale.

Este o petiţie care, ţinând cont de întregul context, în primul rând de concluzia Curţii Constituţionale, poate aduce atingere prestigiului profesiei de magistrat şi face deservicii întregului sistem judiciar.

Petiţia încearcă să creeze o nouă situaţie de blocaj, prin ignorarea obligativităţii deciziilor Curţii Constituţionale. Modul cinic în care se încearcă exploatarea unor eventuale portiţe procedurale pentru o cauză devenită nedreaptă prin Decizia CCR, creează impresia punerii intereselor personale devenite nelegitime în contra intereselor sistemului judiciar de a depăşi această situaţie delicată.

Conduita firească, elegantă şi morală în împrejurările date ar fi, în opinia noastră, pasul înapoi pe care cei trei să îl facă pentru a permite CSM să îşi consolideze credibilitatea şi să reia cursul reformelor. Ar fi o atitudine generoasă, altruistă şi o recunoaştere a unor principii pe care altminteri le-au afirmat frecvent, cum ar fi acela potrivit căreia „hotărîrile se execută, nu se discută”, principiu susţinut vehement de doamna judecător Bărbulescu în timpul mandatului de Preşedinte CSM.

Acest pas înapoi nu ar însemna altceva decât abandonarea unei lupte care s-a încheiat prin Decizia CCR şi continuarea activităţii militante a celor trei pentru binele Justiţiei din orice altă postură decât aceea de membri ai CSM.

Modul în care cei trei se agaţă prin această petiţie de o poziţie pe care au pierdut-o, le pune la îndoială buna credinţă şi ar putea afecta direct interesele României prin eventuala prejudiciere a concluziilor apropiatului raport tehnic intermediar pe Justiţie.

Este inacceptabil jocul cu soarta sistemului judiciar şi a raportului de ţară, pentru interese personale.

În calitatea pe care o am, aş dori să mulţumesc celor trei foşti colegi de CSM pentru activitatea substanţială depusă pentru închegarea acestei instituţii, dar să le solicit la fel de colegial să dea dovadă de chibzuinţă şi să sprijine prin atitudinea lor viitoare interesele sistemului judiciar.

Privind proiectul de lege referitor la desfiinţarea instanţelor

Având în vedere discuţiile de ieri din cadrul Comisiei Juridice a Camerei Deputaţilor, precum şi unele informaţii publice eronate, apărute pe marginea proiectului de lege privind desfiinţarea unor instanţe, voi face câteva scurte precizări, urmînd ca detaliile tehnice să fie susţinute direct în faţa Comisiei Juridice, la şedinţa viitoare.

Proiectul de lege are la bază un studiu aprofundat elaborat de un grup de lucru compus din magistraţi, din cadrul aparatului CSM, MJ, ÎCCJ şi MP. Studiul a fost finalizat de grupul de lucru la finalul anului 2010, nu 2005, cum eronat s-a susţinut în mass-media de dna deputat Gorghiu.

Proiectul a fost promovat de MJ a respectat întocmai studiul grupului de lucru, la rândul său discutat în cadrul Plenului CSM.

Proiectul a fost înaintat MJ de către CSM printr-o adresă emisă în temeiul art.38 alin.(5) din Legea 317/2004, în vederea exercitării iniţiativei legislative. Prin urmare, criticile privind absenţa avizului CSM sunt nefondate şi neavenite, aflându-ne într-o altă ipoteză procedurală, în care CSM a sesizat MJ pentru iniţiativă legislativă.

În timpul mandatului meu nu au fost iniţiate lucrări de investiţii la nici una dintre instanţele preconizate a se desfiinţa, cum eronat s-a susţinut în şedinţa Comisiei Juridice.

Proiectul reprezintă doar o primă etapă în raţionalizarea instanţelor, va urma şi o altă etapă, eventual după ce noul CSM va face o evaluare completă a resurselor umane în sistemul judiciar.

Reforme similare au avut loc şi în alte ţări europene, cum ar fi Franţa, Olanda.

Proiectul nu urmăreşte în primul rând raţionalizarea şi reducerea costurilor, ci folosirea eficientă a resurselor umane dispersate iraţional în sistemul judiciar. Experţii arată că numărul minim de judecători necesar pentru funcţionalitatea unei instanţe este de 7. Noi propunem desfiinţarea unor instanţe în care avem şi 3 judecători. Similar pentru parchete. În plus, noile Coduri impun şi mai acut raţionalizarea şi concentrarea resurselor umane pe instanţe şi parchete.

Voi prezenta şi alte argumente în faţa Comisiei Juridice.