O.U.G. nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative in vederea reducerii sau simplificarii administrative a unor autorizatii/avize/proceduri ca urmare a masurilor asumate de Guvernul României in cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de intelegere dintre Comunitatea Europeana si România, semnat la Bucuresti si la Bruxelles la 23 iunie 2009 a modificat procedura de lichidare a societatilor.
Articolul 260 din Legea nr. 31/1990, republicata in MO 1066/2004 s-a modificat, prevazându-se ca lichidarea societatii trebuie terminata in cel mult un an de la data dizolvarii. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu perioade de câte 6 luni, dar nu cu mai mult de 24 de luni cumulat.
Lichidarea nu libereaza pe asociati si nu impiedica deschiderea procedurii de faliment a societatii.
In termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie sa depuna la oficiul registrului comertului, pentru mentionare in registrul comertului, un raport privind situatia economica a societatii. Daca, potrivit raportului, debitorul indeplineste conditiile pentru deschiderea procedurii simplificate de insolventa, lichidatorul are obligatia de a solicita deschiderea acestei proceduri in termen de 15 zile de la data depunerii raportului.
La implinirea unui termen de 6 luni de la numire, lichidatorul trebuie sa depuna la oficiul registrului comertului un raport privind stadiul operatiunilor de lichidare. La implinirea termenului de un an lichidatorul trebuie sa depuna la oficiul registrului comertului un nou raport, insotit, daca este cazul, si de hotarârea instantei de prelungire a termenului de lichidare, pentru mentionare in registrul comertului. Pentru fiecare prelungire a termenului de lichidare, lichidatorul are obligatia de a depune la oficiul registrului comertului hotarârea instantei, precum si raportul privind stadiul operatiunilor de lichidare, nerespectarea obligatiei de depunere a rapoartelor constituind contraventie si sanctionându-se cu amenda de la 50 lei la 100 lei. Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se realizeaza, din oficiu sau in urma sesizarii oricarei parti interesate, de catre directorul oficiului registrului comertului si/sau de persoana sau persoanele desemnate de catre directorul general al ONRC, potrivit dispozitiilor O.U.G. nr. 116/2009.
In termen de 15 zile de la terminarea lichidarii, lichidatorii vor depune la registrul comertului cererea de radiere a societatii din registrul comertului, sub sanctiunea unei amenzi judiciare de 200 lei pentru fiecare zi de intârziere, care va fi aplicata de tribunalul in circumscriptia caruia isi are sediul comerciantul, in urma sesizarii oricarei parti interesate. incheierea judecatorului prin care se dispune amendarea lichidatorului este executorie si poate fi atacata cu recurs.
Daca in termen de 3 luni de la expirarea termenului mentionat la alin. (1), prelungit de tribunal dupa caz, oficiul registrului comertului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere sau cu nicio cerere de numire a lichidatorului, societatea este radiata din oficiu din registrul comertului. Radierea se dispune prin sentinta a tribunalului comercial sau a sectiei comerciale a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul societatii, pronuntata la cererea ONRC, cu citarea societatii si a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala si a directiei generale a finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz.
Bunurile ramase din patrimoniul societatii radiate din registrul comertului revin actionarilor, care raspund in limita valorii acestora pentru acoperirea creantelor.
Modificarile prevazute de aceasta ordonanta se aplica in mod corespunzator si procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntara aflate in derulare la data intrarii ei in vigoare.
Alaturi de Legea nr. 31/1990, O.U.G. nr. 43/2010 a mai modificat si:
– Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, publicata in MO 51/2007;
– Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicata in MO 938/2006;
– O.G. nr. 25/2006 privind intarirea capacitatii administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, republicata in MO 657/2008;
– Legea nr. 244/2002 a viei si vinului in sistemul organizarii comune a pietei vitivinicole, republicata in MO 633/2007;
– Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 244/2002, aprobate prin H.G. nr. 1134/2002, publicata in MO 798/2002;
– Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor vârstnice, republicata in MO 157/2007;
– O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, republicata in MO 603/2007.